Geoeconomia

Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)

Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est – ASEAN (Association of South-East Asian Nations) – este una dintre cele mai vechi şi mai importante formule de integrare economică din Asia şi chiar din lume. Asociaţia a fost infiinţată pe 8 august 1967, ca un for de cooperare economică şi politică intre statele Asiei de Sud-Est. Printre membrii fondatori s-au numărat: Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore şi Thailanda.

Economia mondială actuală este dominată de ceea ce mulţi autori denumesc fenomenul corporatist. Baza dezvoltării şi expansiunii societăţilor transnaţionale o constituie investiţiile externe de capital. Investiţia reprezintă folosirea unui bun in scop de capital. Investiţiile externe implică: timpul (o investiţie se derulează şi devine profitabilă după un anumit interval de timp), riscul (orice investiţie implică un risc, legat de profitabilitatea acesteia şi de alte elemente ce derivă din faptul că investiţia externă se realizează in afara ţării de origine), profitul,care reprezintă scopul final al oricărei investiţii şi extraneitatea, destinaţia investiţiei fiind alta decat ţara de origine.

Mediul de acţiune al societăţilor transnaţionale este un mediu intern, unul domestic, unul străin şi unul internaţional.Mediul, in general, presupune acele forţe care influenţează dezvoltarea şi activitatea unei firme. Forţele ce definesc mediul unei firme sunt, cel mai adesea, forţe necontrolabile. Acestea dau dimensiunea riscului in activitatea oricărei intreprinderi şi sunt externe acesteia, cum ar fi competiţia, variabilele economice, socioeconomice, financiare, legale, culturale, tehnologice, etc.

Printre forţele asupra cărora o firmă are controlul se numără, de regulă, factorii interni ai corporaţiei, cum ar fi factorii de producţie (capital, resurse umane) sau elemente ce ţin de organizarea firmei (ca producţia sau marketingul). Elementele ce pot fi controlate de către firmă alcătuiesc mediul intern al firmei. Celelalte formează mediul extern.

Nivelul de dezvoltare al ţărilor cu economie de piaţă

Ţările dezvoltate cu economie de piaţă alcătuiesc aşa-numita lume occidentală. Este o denumire care a intrat in limbajul curent, după cel de-al doilea război mondial. Prin „Occident” se inţelege, mai degrabă, o mentalitate, o filozofie social-politică, un mod de viaţă, decat o anumită zonă geografică sau populaţie. In perioada „războiului rece”, opinia publică internaţională asocia termenul de „Occident (Vest)” cu societatea capitalistă şi democraţia, in opoziţie cu cel de „Răsărit (Est)” care semnifica societatea comunistă şi dictatura.

Din punct de vedere geografic, lumea dezvoltată se plasează la „Nord”, in opoziţie cu lumea subdezvoltată aflată la „Sud”. Toţi aceşti termeni au un caracter convenţional.

Compararea societăţilor transnaţionale cu naţiunile nu reprezintă o figură de stil. Această relaţie poate fi privită din trei puncte de vedere, şi anume: relaţiile cu ţările de origine, relaţiile cu ţările gazdă şi raportul stat – corporaţie in condiţiile in care forţa economică şi influenţa marilor corporaţii depăşeşte puterea economică a multor state, unele dintre ele chiar dezvoltate.

Pentru a rămane şi a acţiona ca o entitate, o firmă transnaţională trebuie să coordoneze şi să controleze activităţile sale in medii diverse şi să adopte decizii care pot fi benefice sau nu pentru ţările respective.