Geoeconomia

Geoeconomia este considerată, pe drept cuvant, „cheia” cunoaşterii lumii contemporane in pragul sec. 21 şi a apărut ca un nou curent in ştiinţa economică şi geografică la finele sec. XX. Baza acestei ştiinţe o constituie geopolitica. Analiza interacţiunilor economice şi geopolitice dintre regiunile şi ţările lumii permit de a concluziona că avem o situaţie principal nouă, asistăm la o restructurare globală a sistemului economic mondial. Etapa postindustrială a generat formarea in lume a unor noi sisteme geoeconomice in lume.

Aspecte generale ale sectorului terţiar. Modificări in comerţul mondial

Sectorul terţiar sau al serviciilor cuprinde toate tipurile de servicii, iar denumirea de „terţiar” vine să releve caracterul mai indepărtat al activităţilor economice faţă de resursele naturale, avind menirea să asigure desfăşurarea normală a activităţilor din sectoarele primar şi secundar. Terţiarul sau serviciile sunt activităţi economice care intervin după procesul de producţie şi care oferă, indivizilor şi comunităţii, valori de intrebuinţare (cu excepţia bunurilor materiale) necesare satisfacerii cerinţelor umane. Caracteristica activităţilor terţiare este extrema diversitate, definirea şi clasificarea lor fiind dificilă.

Ţările foste comuniste au fost ţările care, după cel de-al II-lea Război Mondial au intrat in sfera de influenţă a URSS, fiind obligate la un experiment dramatic, acela al construirii socialismului, experiment soldat cu un eşec economic şi cu milioane de victime omeneşti. Ele au fost atat ţări europene (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria, republicile baltice), cat şi ţări asiatice (Vietnam, Mongolia, Coreea de Nord), majoritatea dintre ele devenind membre ale unei organizaţii de integrare creată de URSS in anul 1949, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

Contradicţii şi dileme ale tranziţiei

Ineditul procesului de tranziţie de la economiile planificate centralizat la economia de piaţă a reprezentat o adevărată provocare pentru cercurile economice şi guvernamentale, pentru teoreticienii sau practicienii din domeniul economic din intreaga lume.

Nepregătită să răspundă tuturor intrebărilor apriorice procesului, sau apărute in cursul desfăşurării lui, teoria economică a furnizat insă puncte de reper (conturand contradicţii sau dileme, punand in evidenţă corelaţii sau indicand efectele posibile ale unor politici economice). Atunci cand au fost evaluate corect şi responsabil şi inglobate intr-o secvenţă logică a reformei, care ţinea seama in primul rand de specificul condiţiilor economice din aceea ţară, ele au reprezentat piloni de susţinere ai reconstrucţiei economice in ţările de analiză.

Din momentul in care o intreprindere depăşeşte graniţele naţionale, ea se găseşte in faţa necesităţii de a se reorganiza. Acest proces trebuie să aibă loc la două niveluri diferite: cel al societăţii-mamă şi cel al filialelor. In ceea ce priveşte societatea-mamă, nu este vorba despre reforma serviciilor existente, ci, inainte de toate, despre crearea unei structuri noi. La inceput, cand intreprinderea a decis să treacă la investiţii in străinătate, nu exista decat un serviciu de export, adesea integrat serviciului de vanzări.