Cartoful

În Muntii Anzi, America de Sud, la altitudinea de peste 2.000 de metri, deasupra liniei de cultura a porumbului indian, incasii detineau vaste bogatii naturale, de o valoare incalculabila, îngropate în pamant. Cand au sosit conchistadorii spanioli, la începutul secolului XVI, tinta cautarii lor erau minele de argint. Totusi cu mult mai valoroasa decat argintul sau decat aurul era modesta planta papa, cunoscuta de noi sub denumirea de cartof.

Numai cartoful poate pretinde ca este planta cea mai importanta din lume , nu numai pentru popularitatea lui pe toate mesele, ci si pentru rolul sau în istorie. Acesti tuberculi au salvat popoare de la disparitia prin înfometare.

Cu 8-9 secole înainte de era noastra, cartoful era bine încetatenit în Peru, fiind desenat pe vase si cunoscut în limba preincasa ca aymara. Unsprezece denumiri diferentiau varietatile care au flori albe, galbene, violet sau rosii. Incasii au dezvoltat o metoda de a usca si de a îngheta cartofii. Mai întai, uscau feliile subtiri la soare, iar cand, la altitudinea lor, temperatura din timpul noptii cobora sub 0⁰ C, feliile înghetau, devenind un fel de cartofi pai, nu prea apetisanti, caci luau o culoare închisa, dar hranitori si cu posibilitatea pastrarii îndelungate.

Cartoful face parte din familia solanaceelor , împreuna cu rosiile, ardeii si vinetele. Exista 154 de specii salbatice de cartof, raspandite din Chile pana în nordul statului Mexic. Se cultiva numai 7 specii, însa în cei 6.000 de ani de cultivare s-au dezvoltat mii de varietati. Azi, Centrul International al Cartofilor din Lima, Peru, detine în bancile lui de gene peste 6.000 de varietati.

Spaniolii au fost aceia care au introdus cartoful în lumea veche, între anii 1550 si 1570, la început fiind folosit drept planta decorativa. Adesea, cand oamenii sau vitele consumau tuberculi verzi si cruzi, surveneau intoxicatii sau manifestari cutanate, considerate ca fiind lepra. Fructele cartofului, niste boabe mici, contin un alcaloid numit solanina, care e toxic.

În afara zonei Anzilor se cultiva numai o singura specie, Solanum tuberosum. În Europa se cultiva aproximativ 600 de varietati ale acestei specii.

În Irlanda, cu solul ei neproductiv si clima aspra, cartofii au patruns prin anii 1580-1590, dovedindu-se de la început o binecuvantare. Graul si secara nu se puteau cultiva decat în regiunile din sudul si rasaritul insulei si, cand invazii repetate i-au gonit pe irlandezi în regiunile muntoase, pe la mijlocul anilor 1600, ei nu aveau nimic altceva decat cartofii, care au salvat natiunea. si, în timp ce cartofii se raspandeau în solul irlandez, preotii din Scotia îi declarau buni doar pentru pagani, deoarece nu sunt mentionati în Biblie.

Nici patrunderea în Anglia n-a fost usoara. O lozinca din cursul alegerilor din anul 1765 suna astfel: „Nu cartofi, nu papalitate!” În ciuda acestei reclame nu tocmai favorabile, cartoful a reusit sa patrunda peste tot. Iar în timpuri de foamete, cand cerealele nu se faceau si soarta saracilor era disperata, cartoful îsi demonstra valoarea nu doar ca floare, ci si ca aliment hranitor.

Cand, în foametea din anul 1740, taranii francezi erau nevoiti sa consume ferigi si radacini, cartofii au salvat nenumarate vieti. Catre sfarsitul secolului XVIII, doctorul Antoine Auguste Parmentier, chimist si nutritionist, preocupat foarte mult de binele tarii, a încercat sa popularizeze cartoful în întreaga Franta. El a convins-o pe regina Maria Antoaneta sa poarte în par flori de cartof la un bal public, iar pe rege sa aiba o floare de cartof la butoniera.

Multumita cartofului, între anii 1793 si 1840, populatia Irlandei a crescut de la 1,5 milioane la 9 milioane. Fara aceasta sursa de hrana, tara n-ar fi putut alimenta decat cel mult 5 milioane. Sa nu uitam ca pe atunci era o lipsa de cereale pe tot globul.

Sa nu credem însa ca de-acum lucrurile s-au încheiat cu bine. Au urmat o serie de boli care au afectat cartoful, începand din anii 1750. În cele din urma, cultivatorii au învatat cum sa produca nenumaratele varietati ce stau azi la dispozitia noastra.

Cartoful e cel mai bun pachet de hrana din lume : bogat în glucide, proteine cu toti aminoacizii esentiali, minerale si vitamine, fiind în acelasi timp lipsit de grasimi.

Terenurile cultivate cu cartofi produc mai multe tone si mai multe calorii pe hectar decat orice alta cultura, media mondiala fiind de 13,5 tone pe hectar - de patru ori mai mult decat culturile de orez si de cinci ori mai mult decat cele de grau. Fermierii din America de Nord obtin 37 de tone de cartofi pe hectar!

Cartoful creste foarte repede . În regiunile tropicale se poate recolta dupa 2 luni si se poate cultiva aproape pretutindeni, începand cu zonele de desert pana în terenurile îmbibate cu apa ale verilor racoroase si umede din Scotia sau în solul aproape steril din Suedia.

Mai mult chiar, cartoful se preteaza la ameliorari prin tehnici moderne de manipulare genetica. În prezent, productia mondiala de cartofi este în jur de 280 de milioane de tone pe an, fiind recolta cea mai valoroasa, dupa orez, grau si porumb.

Productia de cartofi în tarile în curs de dezvoltare creste mai repede decat oricare alta recolta de hrana. La începutul secolului XXI, 34% din productia mondiala s-a realizat în tarile în curs de dezvoltare, în comparatie cu 4% în 1950. Cresterea cea mai rapida se realizeaza în China, unde, în ultimii 3 ani, productia de cartofi s-a triplat. În felul acesta, China a ocupat locul Rusiei care, în trecut, era cea mai mare producatoare de cartofi din lume. În prezent, Rusia ocupa locul al saselea.

În Vietnam, dupa orez, cartofii reprezinta recolta cea mai bogata. Acolo, precum si în China si în India, datorita timpului de dezvoltare foarte scurt, cartofii pot constitui a doua recolta pe terenurile de orez.

Deoarece creste în întuneric, cartoful nu e verde, iar dupa recoltare trebuie depozitat într-un loc întunecos, pentru a nu lua culoarea verde. Cartofii verzi nu trebuie consumati, deoarece contin alcaloidul solanina. De fapt si rosiile necoapte, verzi, contin solanina si n-ar trebui consumate, oricat de gustoase ar fi gogonelele murate.

Cartofii constituie un aliment foarte sanatos. Contin aproximativ 15% glucide, sub forma de amidon, si 2% proteine, cu toti aminoacizii esentiali. De asemenea, contin cantitati apreciabile de potasiu, vitamine din grupul B, vitamina C si 400 micrograme de fier la 100 grame. Avand un efect alcalinizant, ajuta la mentinerea echilibrului acidobazic din organism.

200 g de cartofi nu contin decat 140 kcal, în schimb, ofera 30 mg vitamina C, 12 mg calciu, 800 mg potasiu, 80 mg fosfor si alte substante minerale.

Cartofii NU îngrasa! Ceea ce îngrasa sunt grasimile care se adauga. Un cartof de 200 g are numai 140 kcal. Daca se consuma cu unt sau cu margarina, va avea 420 kcal. Sub forma lor prajita, vor introduce în organism 530 kcal, iar sub forma chipsurilor vor oferi 870 kcal si grasimi de cea mai proasta calitate. În ciuda faptului ca se consuma în cantitati industriale, atragem atentia ca modalitatea cea mai nesanatoasa de a manca acest aliment atat de folositor este consumarea cartofilor prajiti si a chipsurilor. Pe langa caloriile multe, uleiul prajit are o cantitate mare de acizi grasi TRANS, incriminati în cresterea colesterolemiei si în aparitia unor forme de cancer. si cartofii congelati din comert contin o cantitate mare de grasimi de cea mai proasta calitate.

Cartofii sunt un aliment foarte sanatos, daca se folosesc fara grasimi.