Instituţiile financiar-creditare internaţionale

Instituţiile financiar-creditare internaţionale au fost create şi activează pe baza convenţiilor interstatale. Ele sunt menite să regleze relaţiile economice internaţionale. Ele urmăresc scopurile lor, rezolvă diferite probleme şi activează pe scară globală sau regională.

Banca decontărilor internaţionale (BDI)

Banca decontărilor internaţionale – este prima bancă creată pe baza convenţiei interguvernamentale a Angliei, Belgiei, Germaniei, Italiei, Franţei şi Japoniei. Aceste ţări au semnat de asemenea o convenţie cu Elveţia în conformitate cu care sediul BDI a fost stabilit la Basle. Printre primii ei acţionari în afară de băncile centrale ale ţărilor menţionate, mai erau şi băncile comerciale separate din Statele Unite în frunte cu Casa bancară Morgan.

Scopul creării BDI a fost contribuţia la colaborarea băncilor centrale ale ţărilor participante şi asigurarea decontărilor internaţionale între ele. Peste doi ani de activitate încă 19 ţări europene au devenit membrii ei.

Fiind acţionari ai BDI, băncile centrale ale acestor ţări sunt simultan şi clienţii ei. De aceea BDI mai este numită şi banca internaţională a băncilor centrale. Prioritatea în conducerea activităţii BDI tradiţional aparţine ţărilor din Europa de Vest, cu toate că influenţa SUA aici sporeşte.

În prezent mai mult de 30 de state sunt membri ai BDI, inclusiv statele europene – foste socialiste: Albania, Bulgaria, Ungaria, Polonia ş.a. care au devenit membri încă pînă la al doilea război mondial. Componenţa participanţilor şi geografia operaţiunilor BDI contemporane atestă transformarea ei dintr-o organizaţie vest-europeană regională într-o organizaţie valutar-creditară internaţională.

Conducerea activităţii BDI se efectuează de către Adunarea Generală şi de Consiliul Directorilor, dar banca însuşi este palata de decontări. Conform statutului funcţiile ei principale sunt asigurarea condiţiilor favorabile pentru efectuarea operaţiunilor financiare internaţionale şi îndeplinirea rolului de persoană împuternicită la realizarea decontărilor internaţionale ale participanţilor. Banca efectuează operaţiuni de depozitare-creditare, de bursă şi altele, inclusiv cele cu aur, şi de asemenea realizează reglementarea interstatală a relaţiilor valutar-creditare. Francul de aur elveţian a fost aprobat ca valută de decontare, dar dolarul SUA se foloseşte pentru plata dividendelor acţionarilor.

BDI este recunoscută în toată lumea ca un important centru informaţional de cercetare. Ea duce o politică de colaborare activă cu alte organizaţii financiar-creditare internaţionale, activitatea cărora va fi examinată mai jos.

Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (Banca Mondială).

Pentru restabilirea şi stabilizarea economiilor ţărilor europene distruse în timpul celui de-al doilea război mondial, în anul 1944 Conferinţa Valutar-financiară Internaţională de la Bretton-Woods (SUA) a înfiinţat două organizaţii: Fondul Monetar Internaţional ( FMI) şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).

Primul a fost destinat să susţină stabilitatea sistemelor valutare mondiale, dar a doua să stimuleze dezvoltarea economică îndelungată a ţărilor-participante, scopul lor comun fiind de a contribui la formarea economiei de piaţă deschisă în lume.

Fondul Monetar Internaţional a început să activeze în luna martie a anului 1947 în calitate de organ specializat al ONU.

Reşedinţa lui se află în New-York. Organul de conducere al FMI este Consiliul Directorilor şi este format din miniştrii finanţelor sau conducătorii băncilor centrale ale ţărilor-participante şi se întrunesc anual.

Directoratul – organul executiv include şase reprezentanţi ai ţărilor cu cea mai mare cotă de participare în capitalul Fondului şi 16 – din alte ţări, alese după criteriul geografic.

Capitalul FMI se constituie din contribuţiile participanţilor (în conformitate cu cotele fixate), mărimea cărora depinde de potenţialul economic şi de activitatea ţării în comerţul internaţional.

În perioada iniţială de activitate Fondul întrunea 49 de ţări şi dispunea de un capital de 8 mld $ SUA. În prezent numărul participanţilor a cresut aproape de 4 ori, iar capitalul s-a majorat practic de 16 ori. Două treimi din capital aparţine unui contingent restrîns de ţări dezvoltate, restul aparţine numeroaselor ţări în curs de dezvoltare. Numărul voturilor fiecărei ţări în organele de conducere ale Fondului se stabileşte în funcţie de cota de participare la capital.

Numărul cel mai mare de voturi îl posedă SUA (peste 19%) şi ţările Uniunii Europene (circa 30%). În ultimii ani au crescut cotele şi respectiv şi numărul de voturi al membrilor.

Funcţiile principale ale FMI sunt:

• contribuţia la dezvoltarea comerţului internaţional şi cooperării valutare;
• susţinerea stabilităţii parităţii valutare şi înlăturarea restricţiilor valutare;
• acordarea resurselor creditare oricăror ţări-participante pentru echilibrarea balanţelor de plăţi.

Titlu de membru al Fondului este o cerinţă obligatorie pentru intrarea ţării în BIRD şi în alte organizaţii valutar-creditare înrudite. În 1993 Republica Moldova a devenit membru BIRD cu toate drepturile.

Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare funcţionează din anul 1946 în calitate de organ specializat independent de ONU în deciziile sale.

În măsura extinderii activităţii sale Banca a creat 4 subdiviziuni înrudite:

• Corporaţia financiară internaţională (CFI) în 1956;
• Asociaţia internaţională de dezvoltare (AID) – în 1960;
• Centrul internaţional de reglementare a problemelor investiţionale (CIRPI) – în 1966;
• Agenţia multilaterală de garantare a investiţiilor (AMGI) – în 1988.

În prezent toate aceste instituţii formează echipa Băncii Mondiale cu reşedinţa în Washington, dar BIRD, fiind întemeietoarea şi lanţul de bază al echipei, este numită Banca Mondială (BM). Echipa BM este un partener în crearea pieţei, întărirea potenţialului economic, contribuie la ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor, mai ales în ţările sărace şi în cele în curs de dezvoltare.

Banca Mondială este cea mai mare subdiviziune a Echipei, posedînd un capital social în mărime de circa 200 mld $, iar numărul fondatorilor în prezent include 180 de ţări. Fiecare ţară în funcţie de cotă în FMI, posedă partea sa de acţiuni şi, respectiv, voturile în organele de conducere. Cel mai mare acţionar este SUA avînd circa 17% de voturi, Federaţia Rusă posedă circa 3%.

Consiliul Directorilor – organul suprem de conducere al Băncii. El este format din miniştrii finanţelor sau conducătorii băncilor centrale ale ţărilor-participante, este condus de preşedinte şi rezolvă problemele admiterii noilor ţări, modificarea mărimii capitalului social, suspendarea temporară a calităţii de membru etc. Consiliile Directorilor BM şi FMI anual organizează şedinţe comune.

Consiliul executiv de directori conduce activitatea zilnică, se află permanent în reşedinţă şi săptămînal petrece şedinţe. Preşedintele Băncii este în acelaşi timp şi preşedintele consiliului executiv. Consiliul este constituit din 24 de persoane – cîte un reprezentant de la cei mai mari acţionari şi 19 regiuni. Reprezentanţii regionali se aleg de la o singură sau cîteva ţări. Preşedintele înaintează spre examinare propunerea în legătură cu alocarea împrumuturilor, aprobarea devizelor financiare, numirea în funcţie şi concedierea personalului, care depăşeşte 7000 de persoane etc. Conducerea principalelor direcţii funcţionale ale activităţii este executată de trei directori coordonatori.

Funcţiile principale ale BM sunt:

• activitatea de investire în ţările în curs de dezvoltare conform unui spectru larg de direcţii – de la ocrotirea sănătăţii, educaţie, mediul înconjurător, pînă la infrastructura şi reformele politicii economice;
• activitatea analitică şi consultativă asupra problemelor economice;
• rectificarea permanentă a componenţei şi conţinutului serviciilor prestate şi, de asemenea, detaliilor programelor realizate;
• intermedierea în redistribuirea resurselor între ţările bogate şi sărace.

Banca are un venit stabil (mai mult de 1 mld $ anual), deşi maximizarea lui nu este scopul primordial.

Venitul se foloseşte la dezvoltarea proprie, dar dividende acţionarilor nu se plătesc.

În activitatea sa BM se conduce după următoarele principii:

• alocarea resurselor – numai pentru investiţii de capital efective care contribuie la creşterea economică a ţărilor în curs de dezvoltare;
• luarea deciziilor investiţionale – pe baza considerentelor economice ţinînd cont de gradul probabilităţii rambursării resurselor;
• acordarea creditelor – numai contra garanţiile guvernelor ţărilor-debitoare, mijloacele financiare nu se investesc în capitalurile sociale;
• lipsa restricţiilor la folosirea resurselor acordate în limita ţării-participante.

Orientarea activităţii preşedintelui şi personalului doar în interesele Băncii dar nu a altor subiecţi, inclusiv guvernele ţărilor.

Direcţia principală a activităţii BM pînă la mijlocul anilor ’50 era stimularea dezvoltării economiilor ţărilor vest-europene distruse în timpul războiului. Succesiv politica creditară se schimba şi acum o parte esenţială a resurselor se alocă ţărilor în curs de dezvoltare în Asia, Africa, America Latină şi Europa de Est. În afară de aceasta, în comparaţiei cu sectorul industrial a crescut partea mijloacelor îndreptate pentru dezvoltarea agriculturii, ocrotirii sănătăţii, educaţiei etc.

Banca acordă împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare pe termen de 15-17 ani cu rata dobînzii mai redusă decît cele acordate de către băncile comerciale. În fiecare jumătate de an ratele dobînzii se reexaminează. Ultimul timp mărimea lor s-a schimbat în limitele de 7-7,5%. Se practică acordarea unei perioade de graţie de aproximativ cinci ani pînă la termenul de rambursare a sumei de bază a împrumuturilor.

Pe parcursul activităţii sale de 50 de ani BM a acordat împrumuturi în suma ce depăşeşte 300 mld $,pentru realizarea a mai mult de 6000 de programe în 140 de ţări ale lumii, depăşind de două ori rezultatele FMI. Participarea la ea aproape a tuturor ţărilor lumii îi dă posibilitatea de a acţiona la scară globală. Executînd diferite funcţii, BM şi FMI sunt parteneri şi se completează reciproc.

Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) a fost creată pentru stimularea activităţii sectorului privat al economiei ţărilor în curs de dezvoltare fără primirea garanţiilor guvernamentale. Ea emite obligaţiuni proprii, care deţin cel mai înalt rating pe piaţa mondială. Circa o cincime din necesităţile de resurse atrase sunt acoperite din contul împrumuturilor de la Banca Mondială.

Corporaţia poate investi mijloace în capitalurile sociale ale întreprinderilor, cărora le acordă credite. Ea finanţează crearea întreprinderilor noi şi reconstrucţia celor în funcţiune – de la uzine pînă la bănci. De asemenea se acordă multă atenţie dezvoltării business-ului mic şi ocrotirii mediului înconjurător. La fel se acordă servicii de consulting şi ajutor tehnic organelor locale de conducere şi întreprinderilor după un spectru larg de direcţii. Unul dintre cele mai importante principii ale activităţii CFI este:

· finanţarea nu mai mult de 25% din suma totală de cheltuieli la proiecte;

· achiziţionarea nu mai mult de 35% de acţiuni ale întreprinderilor şi neparticiparea în conducerea lor (neavînd în posesie pachetul de control).

Mărimile ratelor dobînzilor depind de potenţialul economic al ţărilor şi de caracterul proiectului finanţat. Rambursarea împrumuturilor se efectuează timp de 3-15 ani cu posibilitatea de amînare a plăţii pînă la 12 ani. În prezent Corporaţia aprobă anual împrumuturi pentru peste 200 proiecte în sumă care depăşeşte 3 mld $. Participanţii ei sunt 170 de ţări.

Asociaţia Internaţională de Dezvoltare (AID) a fost creată pentru acordarea ajutorului celor mai sărace ţări în curs de dezvoltare, care nu sunt în stare să ia împrumuturi de la BM. Asociaţia, ca regulă, acordă împrumuturi fără dobîndă pe termen de 30-40 ani, în funcţie de solvabilitatea ţării şi cu o perioadă de graţie pînă la 10 ani. În prezent, dreptul de a primi astfel de credite îl au ţările cu venit anual pe cap de locuitor care nu depăşeşte 835 dolari.

Mijloacele AID se formează în măsura contribuţiilor (de subscriere şi voluntar) a participanţilor mai bogaţi şi, de asemenea, de la venituri şi plăţi la creditele acordate. Federaţia Rusă contribuie mult la completarea mijloacelor Asociaţiei.

În pofida independenţei sale juridice, AID în multe cazuri realizează activitate comună cu BM, are un personal comun, încăperi şi alt utilaj tehnic. În prezent Asociaţia anual acordă credite la peste 125 de proiecte în sumă totală de circa 6 mld $, participanţii ei fiind 159 de ţări.

Centrul Internaţional de Reglementare a Problemelor Investiţionale (CIRPI) a fost creat pentru stimularea extinderii investiţiilor pe calea asigurării condiţiilor pentru ţinerea tratativelor conciliatorii şi de arbitraj între guvernele ţărilor şi investitorii străini. Centrul realizează, de asemenea, activitate consultativă şi de editură cu privire la asigurarea legală a investiţiilor străine. În prezent participanţii lui sunt 126 de ţări, dar numărul total al cazurilor de litigii examinate depăşeşte 30.

Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (AMGI) – a fost creată pentru acordarea ajutorului ţărilor în curs de dezvoltare privind atragerea investiţiilor străine private pe calea acordării garanţiilor investitorilor de riscuri politice cum ar fi:

• exproprieri;
• operaţiuni militare şi dezordini publice;
• încălcarea condiţiilor contractelor etc.

Agenţia de asemenea acordă servicii consultative guvernelor cu privire la posibilităţile şi condiţiile atragerii investiţiilor. Dintre cererile privind asigurarea investiţiilor prioritate se acordă celor argumentate din punct de vedere financiar, economic şi ecologic şi care sunt apte să contribuie la dezvoltarea ţării. Poliţele de asigurare AMGI garantează investiţiile private timp de 15-20 ani, astfel mărimea maximă de asigurare pe un singur proiect nu depăşeşte 50 mln $.

În prezent contractele eliberate de Agenţie asigură anual fluxul investiţiilor directe în mărime peste 2,5 mld dolari, ce permite ţărilor în curs de dezvoltare să creeze circa 10 mii locuri de muncă suplimentare. Numărul total de contracte eliberate (aproximativ 200) în prezent asigură o acoperire în sumă de peste 2 mld $. Membri ai AMGI sunt 132 de ţări.

Instituţiile financiar-creditare regionale internaţionale

Apariţia acestor instituţii este legată de accelerarea distrugerii sistemului colonial mondial în anii ’60, de extinderea colaborării regionale şi integrarea economică a ţărilor în curs de dezvoltare. La băncile regionale se referă:

• Banca Americană de Dezvoltare (BAD) – înfiinţată în 1959;
• Banca Africană de Dezvoltare (BAD) – 1964;
• Banca Asiată de Dezvoltare (BAD) – 1966.

Fondatorii băncilor, în afară de ţările în curs de dezvoltare ale regiunilor corespunzătoare, au devenit şi alte state: SUA, Japonia, unele state din Europa de Vest. Aceasta a permis extinderea posibilităţilor financiare ale activităţii lor.

Băncile au scopuri comune, efectuează operaţiuni de acelaşi tip, colaborează între ele şi cu alte instituţii internaţionale.

Ţările-participante în curs de dezvoltare primesc ajutorul lor financiar pentru realizarea în special a proiectelor infrastructurale şi, de asemenea, pentru dezvoltarea întreprinderilor cu profil extractiv şi prelucrativ.

Banca Europeană pentru Investiţii (BEI) – a fost înfiinţată în 1958 de către ţările-membre ale UE. Scopurile creării băncii au fost finanţarea pe termen lung (20-25 ani) a regiunilor slab dezvoltate, realizarea proiectelor comune a ţărilor –participante, îmbunătăţirea structurii ramurale de producere în ţările europene şi, de asemenea, creditarea privilegiată (pînă la 30-40 ani) a participanţilor-asociaţi.

Consiliul Directorilor, care este constituit din miniştrii finanţelor ţărilor-participante şi Directorat – preşedintele şi cîţiva adjuncţi ai lui se află în fruntea Băncii. Astfel de ţări ca Germania, Franţa, Anglia şi Italia deţin cota cea mai mare în capitalul social care constituie circa 15 mld EURO. Mărimea capitalului de rezervă depăşeşte 10% din capitalul social.

BEI atrage mijloacele pe pieţele de capital europene şi internaţionale, efectuînd o emisiune sistematică a obligaţiunilor, valoarea nominală a cărora se exprimă în dolari SUA, EURO şi alte valute. Dezvoltarea energeticii, transportului, telecomunicaţiilor – sunt direcţiile principale ale investiţiilor Băncii. Completînd mijloacele debitorilor, creditele ei, de obicei, acoperă nu mai mult de jumătate din cheltuielile la proiecte şi pot fi acordate în EURO şi în alte valute. Conjunctura pieţei determină mărimea plăţii pentru credite. Astfel de ţări ca Italia, Anglia, Franţa şi Irlanda sunt debitori potenţiali ai Băncii.

Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) – a fost înfiinţată în 1991 pentru susţinerea ţărilor Europei Centrale şi de Est, inclusiv CSI în reconstituirea economiei de piaţă. Fondatorii Băncii în prezent sunt 60 de state, inclusiv toate ţările europene, Rusia, un şir de ţări din alte regiuni ale lumii (SUA, Japonia) şi astfel de organizaţii, precum UE şi BEI.

Capitalul social constituie 20 mld EURO. Banca îşi desfăşoară activitatea în ţările – operaţiuni, numărul cărora a atins 26 după intrarea, în 1996 a Bosniei şi Herţegovinei. Reşedinţa BERD este la Londra, avînd 28 reprezentanţe în toate ţările-operaţiuni (în afară de Armenia). Spre deosebire de alte ţări, Rusia are patru reprezentanţe: centrală – Moscova şi regionale – Sankt Petersburg, Ekaterinburg şi Vladivostok.

Consiliul de administraţie, în frunte cu preşedintele şi doi adjuncţi, conduce Banca şi este constituit din miniştrii finanţelor sau conducătorii băncilor centrale ale ţărilor-participante şi reprezentanţii UE şi BEI.

Multe din obligaţiile sale el le deleghează Consiliului Directorilor, care realizează conducerea activităţii zilnice şi care este constituit din preşedinte, patru adjuncţi şi 23 de directori. Fiecare din directori intră în componenţa unuia din cele trei Comitete ale Consiliului: de revizie, pe probleme bugetare şi administrative, de politică financiară şi operaţională.

În afară de aceasta, structura organizatorică a Băncii include un rînd de filiale teritoriale şi ramurale şi, de asemenea, alte subdiviziuni funcţionale (departamente şi secţiuni). Numărul total al personalului depăşeşte 1100 persoane (luînd în consideraţie guvernele în ţările-operaţiuni).

Atrăgînd mijloacele pe pieţele internaţionale în condiţii destul de favorabile, BERD acordă serviciile sale la preţuri comerciale. În principal aceasta este o completare a eforturilor altor creditori pentru acordarea ajutorului întreprinderilor care au nevoie de resurse financiare.

Banca activează atît în sectorul public, cît şi în cel privat al economiei asumîndu-şi riscuri care sunt peste puterile multor investitori naţionali şi străini.

În 1997 Banca a alocat peste 2,3 mld EURO pentru realizarea a 143 proiecte noi. La începutul anului 1998 Banca avea aprobate circa 600 proiecte în sumă de peste 14 mld EURO.

Strategia de dezvoltare a BERD în perioada 1998-2001 prevedea mărirea sumei angajamentelor noi anuale pînă la 2,7 mld EURO, iar volumului total – 15 mld EURO.

Funcţiile principale ale BERD sunt:

• finanţarea directă i.e. acordarea creditelor pentru realizearea proiectelor concrete;
• investirea mijloacelor în capitalul social şi, de asemenea, garantarea plasării acţiunilor întreprinderilor de stat şi private;
•  acordarea garanţiilor pentru asigurarea debitorului accesului la sursele de capital;
•  finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii cu ajutorul intermediarilor.

Priorităţile operaţionale ale Băncii includ:

• dezvoltarea sectorului privat;
• cuprinderea tuturor ţărilor-operaţiuni;
• colaborarea cu intermediari financiari;
• investiţii în capitalul social.

În afară de aceasta, Banca tinde spre asigurarea dezvoltării ecologic pure şi stabile a economiilor, eficienţei utilizării resurselor energetice.

În activitatea sa Banca se conduce după următoarele principii:

• limitarea volumului finanţării la 35% din cheltuielile totale pe fiecare proiect;
• cerinţele faţă de alţii, în special investitorii industriali, privind achiziţionarea pachetelor de control de acţiuni sau drepturilor suficiente pentru conducerea întreprinderilor;
• acordarea pentru proiectele sectorului privat nu mai mult de două treimi din suma mijloacelor împrumutate şi nu mai puţin de o treime din capitalul social;
• cerinţele de la alţi participanţi ai cofinanţării privind acordarea mijloacelor suplimentare;
• neacordarea mijloacelor investitorilor pentru achiziţionarea acţiunilor deja emise sau care se emit din nou;
• neobligativitatea prezenţei în formă bănească a cotei de participare la proiect.