Continutul, rolul şi funcţiile distribuţiei mărfurilor

Problematica distribuţiei mărfurilor, prin complexitatea sa, trebuie abordată într-un context mai larg, pentru a putea evidenţia consistenţa şi perspectivele unui asemenea sector, luîndu-se în considerare, pe de o parte, diversitatea formelor sale - comerţ cu amănuntul, comerţ cu ridicata, comerţ mijlociu etc. - iar, pe de altă parte, necesitatea unei evaluări corecte a rolului său atît în ceea ce priveşte dezvoltarea producţiei, cît şi în promovarea şi modernizarea consumului, astfel încît să poată fi apropiată de toate celelalte forme şi sectoare ale pieţei.

Într-o asemenea accepţiune, este necesar a se porni de la schimbul de mărfuri şi rolul acestuia în evoluţia economică a fiecărui stat sau comunitate.

Organizarea schimburilor de mărfuri, în realizarea cărora este antrenat comerţul, constituie unul dintre actele fundamentale ale societăţii. Acest act care antrenează întreaga structură socială, prin acţiuni mai mult sau mai puţin spontane, defineşte, de fapt, locul economiei în ansamblul vieţii sociale, specializarea tot mai puternică şi delimitarea din ce în ce mai riguroasă a domeniilor de acţiune atît în cadrul frontierelor naţionale, cît si pe scară mondială.

Multitudinea de întreprinzători particulari sau colectivi, ce produc sau comercializează produse, creşterea numărului de consumatori sau a întreprinderilor utilizatoare ce au nevoie de produse, apariţia cumpărătorilor reprezentanţi, precum şi a diferitelor categorii de intermediari au generat, în timp, apariţia unui cadru propice desfăşurării si derulării schimburilor respective. Un asemenea cadru este reprezentat de piaţă, care apare ca un ansamblu de medii de comunicaţii prin care vînzătorii se informează unilateral asupra a ceea ce se oferă, a ceea ce au nevoie, asupra preţurilor pe care le cer şi pe care le propun, în scopul încheierii tranzacţiilor.

Pe măsura dezvoltării societăţii, piaţa a cunoscut evoluţii spectaculoase, trecînd prin stadii succesive, de la forma sa tradiţională, reprezentată de halele publice, la forma sa modernă, bazată pe reţele de comunicaţii şi de distribuţie, care generează adevărate şocuri asupra organizării schimburilor din întreaga lume. Un asemenea context impune, în actuala perioadă, o cercetare deosebită pentru a defini conţinutul complex al pieţei şi al limbajului comunicaţiilor, fenomen ce apare ca deosebit de important atît pentru dezvoltarea şi derularea actelor de vînzare-cumpărare, cît şi a activităţii comerciale în general.

O componentă importantă a activităţii pe care agenţii economici o desfăşoară în cadrul pieţei este reprezentată de procesul de comercializare.

În economia modernă, caracterizată printr-o complexitate deosebită, cazurile cînd un producător poate să-şi vîndă direct mărfurile realizate sunt mai rare. Fabricantul lumii moderne are posibilitatea de a apela la o serie de intermediari ce îndeplinesc în cadrul pieţei diverse funcţii, alcătuind anumite circuite de distribuţie sau intrînd ca elemente componente ale lanţului logistic specific fiecărui produs destinat pieţei.

Căutînd să vină în sprijinul tuturor participanţilor la realizarea fluxului produselor (producător comerţ cu ridicata comerţ cu amănuntul consumator) lucrarea de faţă încearcă să lămurească o serie de probleme legate de distribuţie, abordate din punct de vedere comercial. Ea uşurează astfel procesele de decizie cu privire la stabilirea circuitelor produselor, atît sub aspectul fundamentării căilor de alegere a canalelor de distribuţie de către producători şi stabilirea logisticii corespunzătoare acestora, cît şi în ceea ce priveşte sistemele de integrare a grosiştilor, detailiştilor în vederea asigurării reţelei de unităţi şi a formelor corespunzătoare de comercializare a mărfurilor în cadrul fiecărei zone şi a tuturor punctelor de consum.

Continutul distribuţiei mărfurilor

Termenul de distribuţie desemnează ansamblul mijloacelor şi al operaţiunilor care asigură punerea la dispoziţia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor şi serviciilor realizate de către întreprinderile producătoare. Sau, altfel spus, distribuţia reprezintă procesul prin care bunurile şi serviciile sunt puse la dispoziţia consumatorilor intermediari sau finali, asigurîndu-li-se acestora facilităţile de loc, timp, mărime etc., potrivit cerinţelor pe care le manifestă in cadrul pieţei.

Mijloacele şi operaţiunile desemnate prin termenul de distribuţie se clasifică în două mari categorii, ce pot fi consemnate prin noţiunile de distribuţie comercială şi distribuţie fizică. Distribuţia comercială constă în a transfera titlul de proprietate asupra produsului de la producător la consumator. Distribuţia respectivă poate fi asigurată prin intermediul agenţilor de distribuţie. Aceştia pot fi individuali, ca de exemplu vînzătorii din întreprindere, sau pot fi întreprinderi de comerţ cu ridicata, societăţi comerciale ce se ocupă de comerţul prin corespondenţă sau de comerţul cu amănuntul etc.

Distribuţia fizică, la rîndul său, constă în a pune, din punct de vedere material, bunurile şi serviciile la dispoziţia consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de transport şi al stocajului. Distribuţia fizică mai este întîlnită în literatura de specialitate şi sub denumirea de logistică comercială.

În economia modernă, a cărei evoluţie este bazată pe o funcţionare liberă a mecanismului de piaţă, procesul de distribuţie se are în vedere ca un proces care trebuie să contribuie la promovarea progresului economic general. Într-un asemenea cadru de interpretare, distribuţia depăşeşte limitele unei simple vehiculări de mărfuri, adăugînd sau asociind acesteia o gama de servicii în continuă creştere, precum şi o influenţă activă a producţiei, pe baza cunoaşterii amănunţite a consumatorilor.

Drept urmare, conceptul de distribuţie nu trebuie confundat cu mişcarea mărfurilor. În timp ce mişcarea mărfurilor are în vedere deplasarea fizică a mărfurilor de la producţie la consum, conceptul de distribuţie are în vedere un proces mai larg, care începe în momentul în care produsul este gata pentru a fi lansat pe piaţă şi se sfîrşeşte o dată cu consumarea actului de vînzare la consumatorul final. În acest interval de timp şi spaţiu au loc o serie de activităţi economice, cum ar fi:

• livrarea mărfurilor, transportul acestora, depozitarea şi conservarea lor, stocarea, vînzarea cu ridicata şi cu amănuntul etc.
• mobilizarea resurselor materiale, financiare şi umane necesare realizării procesului respectiv
• stabilirea modalităţilor de transfer a titlurilor de proprietate şi asigurarea practică a acestor titluri etc.

Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzătoare a nevoilor consumatorilor şi, prin aceasta, creşterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a fiecărei firme implicate în tranzacţiile comerciale.

Rolul şi funcţiile distribuţiei

Producătorii şi consumatorii, în cadrul oricărei societăţi, sunt separaţi prin distanţă, prin ignorarea reciprocă a mijloacelor şi nevoilor, prin disproporţii între cantităţile oferite de către fiecare producător şi cele cerute de fiecare consumator, precum şi prin decalajul dintre perioadele de realizare a produselor şi momentul manifestării nevoilor. Comerţul, ca fază intermediară esenţială între funcţia producţiei şi cea a consumului sau a utilizării, trebuie să asigure echilibrul necesar în cadrul pieţei şi fluiditatea actelor de vînzare-cumpărare.

Pornind de la aceste considerente, distribuţiei îi revine rolul de a regulariza mişcarea bunurilor şi serviciilor între producţie şi consum şi de a satisface nevoile consumatorilor, furnizîndu-le o serie de servicii ca: proximitatea preţului de vînzare, posibilitatea de a alege dintr-un sortiment larg bunurile şi serviciile ce corespund cel mai bine nevoilor şi exigentelor etc. În vederea realizării echilibrului necesar în cadrul pieţei, prin regularizarea mişcării bunurilor şi serviciilor între producţie şi consum, distribuţia reuneşte un ansamblu de funcţii economice esenţiale atît pentru producători cît şi pentru consumatori, permiţînd scurgerea producţiei spre locurile de consum, în cele mai bune condiţii(mai vezi:  Politica de distributie ).

Între principalele funcţii ale distribuţiei, literatura de specialitate consemnează:

• schimbarea proprietăţii asupra produsului, respectiv efectuarea transferului succesiv al dreptului de proprietate de la producător la consumator prin intermediul actelor de vînzare-cumpărare;
• deplasarea produselor de la producător la consumator prin intermediul activităţilor de transport, stocare, condiţionare, manipulare, demontare sau asamblare, ambalare, etalare, vînzare etc.;
• informarea, consilierea şi asigurarea service-ului după vînzare în vederea asigurării unei bune informări a clientelei cu privire la posibilităţile de satisfacere a diverselor trebuinţe, facilitării operaţiunilor de alegere a produselor necesare şi ajutării în procesul de întreţinere şi utilizare a diverselor bunuri achiziţionate;
• finanţarea unor operaţiuni comerciale , funcţie ce are în vedere existenţa unor cazuri în care agenţii de distribuţie finanţează întreprinderile de producţie în procesul de cumpărare şi stocare a produselor în unele perioade în care mărfurile vor fi produse şi nu vor fi vîndute imediat clientului final.

Funcţiile enumerate scot în evidenţă faptul că rolul distribuţiei este multiplu şi benefic atît pentru producător cît şi pentru consumator.

Faţă de producător, distribuţia operează o regularizare a activităţii de fabricaţie, permiţîndu-i acestuia o eşalonare a producţiei pe parcursul întregului an gestionar prin comenzi în avans şi prin stocaje, operaţiuni care fac ca efectele oscilaţiilor sezoniere sau conjuncturale ale cererii să fie anihilate, distribuţia participînd la eforturile financiare ale producătorilor, plătind bunurile care se stochează fără a avea certitudinea vînzării lor. De asemenea, distribuţia, prin funcţiile sale, permite producătorului să-şi orienteze producţia şi să-şi trimită peste tot produsele sale, pe baza intereselor reciproce, prin participarea la organizarea şi realizarea acţiunilor promoţionale, destinate asigurării unei mai bune vînzări a produselor sau serviciilor.

În ceea ce priveşte consumatorul, distribuţia are, de asemenea, un rol esenţial. Ea pune la dispoziţia acestuia, acolo unde el se găseşte şi cînd doreşte, bunurile necesare, în cantităţile solicitate. Prin asemenea facilităţi, distribuţia îl scuteşte pe consumator de mari deplasări, de eforturi pentru efectuarea unor cumpărături mari şi imobilizări de sume, care, astfel disponibilizate, pot fi folosite în alte scopuri.