Profitul şi rentabilitatea întreprinderii

Profitul reprezintă rezultatul pozitiv al unui agent economic şi poate fi de mai multe feluri:

• profit pînă la impozitare
• profit brut
• profit net

Profitul are destinaţia de a determina necesitatea remunerării capitalului propriu, constituirii fondurilor pentru autofinanţare şi cointeresării salariaţilor. întreprinderile stabilesc profitul pe produs, pe grupe de produse, pe întreprinderi- fiice sau pe alte elemente.

Profit brut = Preţ de vînzare - TVA- Costul producţiei

Profitul rezultat din activitatea de bază şi din alte activităţi poate fi influenţată de:

• dividendele şi dobînzile încasate din cumpărarea acţiunilor şi obligaţiilor a altor agenţi economici;
• vînzarea ambalajelor şi a altor active nemateriale;
• amenzile şi penalităţile;
• anularea unor comenzi;
• surplusurile de la inventariere;
• venituri financiare;
• pierderi din calamităţile naturale;
• micşorarea datoriilor, etc.

Profitul şi rata profitului (sau rata rentabilităţii) reflectă capacitatea întreprinderii de a produce profit net peste cheltuielile efectuate.

Profitul unui agent economic este format din profit normal sau ordinar, iar în unele cazuri din supraprofit sau profit de monopol.

Profitul normal sau ordinar este acel care e realizat în condiţiile de concurenţă. în cazul lipsei de concurenţă unele întreprinderi obţin supraprofit sau profit suplimentar, ceea ce nu reflectă real situaţia economico-financiară a întreprinderii.

Profitul îndeplineşte următoarele funcţii:

• este un indicator sintetic de apreciere a eficienţei activităţii economice;
• este un mijloc de cointeresare a agenţilor economici
• este un instrument de control asupra modului de realizare, de repartizare şi de impunere fiscală
• stimulează iniţiativa şi acceptarea riscului din partea celora care au drept scop obţinerea unui profit.

Profitul trebuie să stimuleze agenţii economici în realizarea programului de producţie, îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea sortimentului. Căile de sporire a profitului sunt:

• reducerea costului producţiei fără a afecta calitatea producţiei
• coordonarea nivelului preţului de vînzare, adică în cazul cînd creşte preţul de vînzare creşte profitul şi respectiv poate creşte volumul producţiei
• creşterea volumului producţiei comercializate şi a serviciilor prestate
• îmbunătăţirea calităţii producţiei şi serviciilor

Cu cât profitul obţinut este mai mare cu atât este mai ridicat nivelul rentabilităţii. Nivelul rentabilităţii depinde de activitatea internă a agenţilor economici, de relaţiile cu mediul extern şi de atitudinea de a se adapta la cerinţele pieţii.

Rentabilitatea este capacitatea unui agent economic de a obţine profit şi reprezintă diferenţa dintre încasările obţinute şi cheltuielile de fabricaţie, desfacere şi comercializare.

Rentabilitatea poate fi apreciată sub aspectabsolut şi sub aspect relativ. Rentabilitatea se măsoară prin raportul dintre rezultatele şi mijloacele utilizate pentru obţinerea lor. Rezultatele pot fi reflectate contabil, economic şi financiar.

Indicatorii economico-financiari de apreciere a rezultatelor financiare ale întreprinderii

Principalele rezultate financiare sunt:

• profitul brut care reprezintă diferenţa dintre valoarea adăugată şi cheltuielile de personal. Acest indicator permite de a efectua o comparaţie între întreprinderi deoarece se elimină influenţa impozitului şi a stării financiare;
• profitul net = profit brut - impozite

Acest rezultat nu ţine cont de mijloacele de finanţare şi este mai des utilizat în cazul evaluării proiectelor de investiţii.

Capacitatea de autofinanţare sau marja brută de autofinanţare. Acest indicator corespunde surplusului monetar maxim pe care l-ar putea utiliza în cazul cînd nu va distribui dividende;

Autofinanţarea = marja brută de autofinanţare - D totală a dividendelor distribuite acţionarilor;

Indicatori economico-inanciari de apreciere a rezultatelor financiare - rentabilitatea, care exprimă eficienţa activităţii economice:

• Pragul rentabilităţii defineşte momentul cînd veniturile din vînzări sunt egale cu costurile acestora şi profitul este egal cu zero. Vînzările înregistrate după acest moment pînă la un anumit nivel de capacitate vor produce profit, mai jos de acest nivel vor fi pierderi.
• Pragul rentabilităţii se determină în cazurile cînd este necesar de efectuat o planificare a activităţii. Pragul rentabilităţii se determină în dependenţă de consumurile constante şi nivelul vînzărilor. Pragul de rentabilitate este acel punct în care veniturile obţinute sunt egale cu cheltuielile efectuate, adică profitul este zero.

Repartizarea profitului net

Profitul se determină prin diferenţa dintre profitul pînă la impozitare şi cheltuielile privind impozitul pe venit. Profitul net rămas la întreprindere se utilizează conform statutului şi conform prevederilor lui privind acumulările şi consumurile. Din contul fondului de acumulare se finanţează:

• lucrări de creare şi de utilizare a tehnicii noi;
• lucrări de organizare a producţiei;
• de modernizare a utilajului;
• de reechipare tehnică;
• de construcţii şi reparare a noilor întreprinderi;
• se măreşte volumul activelor curente;
• se achită datoriile pe termen lung;
• se plătesc dobânzi aferente acestor datorii;
• se investesc noi mijloace în crearea unor întreprinderi - fiice;
• se acoperă unele cheltuieli şi consumuri.

Fondul de consum este destinat pentru a îndestula necesităţile economice şi pentru a acoperi cheltuielile operaţionale a obiectivelor social-culturale, pentru finanţarea construcţiei obiectivelor cu destinaţie neproductivă; pentru finanţarea unor măsuri culturale şi ajutoarelor materiale şi adausurilor la pensii. De asemenea din contul beneficiului net se plătesc diferite amenzi, penalităţi şi se acoperă alte necesităţi (de exemplu de binefacere).