Iminenta pandemie de boli cardiovasculare

În ultimii 30 de ani, în unele tari apusene, mortalitatea prin boli cardiovasculare a scazut, în timp ce, în tarile în curs de dezvoltare, s-a observat o crestere substantiala. În deceniile viitoare, morbiditatea prematura si mortalitatea prin afectiuni cardiovasculare se va dubla, si 80% dintre victime vor fi în tarile în curs de dezvoltare.

Cu exceptia unor tari situate în sudul Saharei, toate regiunile globului prezinta o crestere marcanta a mortalitatii prin infarct miocardic. Între anii 1990 si 2000, rata infarctelor, în tarile care au apartinut lagarului socialist, a crescut cu 32% la barbati si cu 18% la femei.

În aceeasi perioada, în China, a crescut cu 21% la barbati si cu 9% la femei; iar în celelalte tari asiatice, frecventa infarctelor de miocard a crescut cu 21% la barbati si cu 15% la femei.

Cresterea numarului bolilor cardiovasculare în tarile în curs de dezvoltare e consecinta a cel putin trei factori:

• în primul rand, scaderea mortalitatii prin boli infectioase si cresterea duratei de viata, cu un numar din ce în ce mai mare de persoane care ating varsta mijlocie;
• în al doilea rand, modificarile stilului de viata, legate de urbanizare si de industrializare;
• în al treilea rand, o susceptibilitate speciala a populatiilor respective.

Se pare ca modificarile stilului de viata au un rol preponderent, si ele ar putea fi influentate cel mai usor. Este vorba de alimentatie, activitate fizica si tutun.

Globalizarea productiei de alimente si a comertului a permis accesul la uleiuri si la grasimi ieftine, crescand consumul alimentelor bogate în energie, dar sarace în fibre si în micronutrienti.

O alta caracteristica a schimbarilor nutritionale este trecerea de la proteine vegetale la proteine animale, cresterea marcanta a consumului de glucide rafinate, faina alba si dulciuri, cu consecinta inevitabila a obezitatii. Aceste schimbari au loc în prezent chiar si în cadrul populatiilor cu un venit mic si sunt accelerate de urbanizare.

Studiile efectuate în Brazilia, între anii 1974 si 1989, arata cresterea frecventei obezitatii, de la 21% la 33%. În China, în centrele urbane, consumul de grasimi depaseste 30% din aportul energetic total, în timp ce, în zonele rurale, este între 14 si 19%. Tot în China, în centrele urbane, predomina activitatile sedentare, iar în randul populatiei cu venituri mari si mijlocii, obezitatea se întalneste foarte des.

Din nefericire, în toate tarile în curs de dezvoltare creste si consumul de tutun, în timp ce, în majoritatea tarilor apusene, tendinta este inversa.

În India, mortalitatea din cauza tutunului, care în anul 1990 era de 1%, în anul 2020 va ajunge 13%. În tarile care au apartinut lagarului comunist, mortalitatea produsa direct de tutun va creste de la 14% la 23%. În anul 2025, în China, numai tutunul va produce, anual, peste 2 milioane de decese.

Progresele incontestabile realizate de stiinta medicala au dat multora o falsa senzatie de siguranta, în sensul ca majoritatea problemelor de sanatate se rezolva cu medicamente si cu ajutorul aparaturii medicale sofisticate. Deci, poate singurul lucru pe care trebuie sa-l fac este de a ma îngriji de o asigurare medicala cat mai cuprinzatoare, iar în rest pot trai linistit ca pana acum, asa cum au trait parintii si bunicii.

Un studiu efectuat recent a aratat ca 71% din populatia Uniunii Europene considera ca se alimenteaza absolut sanatos si ca nu e nevoie de nici o schimbare în modul de alimentatie si în stilul de viata. Aceasta satisfactie, în ceea ce priveste modul de alimentatie, nu e împartasita de nutritionisti care, cu eforturi mari, dar cu rezultate mici, încearca sa schimbe obiceiurile alimentare ale populatiei.

Cei mai dispusi de a îmbunatati modul de alimentatie sunt finlandezii - 46% din populatie recunoaste nevoia unei schimbari, si aceasta nu fara nici un motiv. Consumul mare de produse lactate, de carne si de cafea, alaturi de fumat, a facut ca Finlanda sa fie una dintre tarile cu cele mai multe cazuri de infarct miocardic. Se pare ca finlandezii încep sa înteleaga nevoia schimbarii.

Cei mai convinsi ca tot ceea ce fac este bine sunt fratii nostri italieni: 83% dintre ei considera ca nu e nevoie de nici o schimbare si ca „la dolce vita” îsi poate urma cursul normal. Se pare ca noi, latinii, tinem neaparat sa învatam din proprie experienta care, uneori, costa foarte mult!

Realitatea e ca, dintre principalele opt cauze de mortalitate din tarile dezvoltate, surplusul ponderal e implicat în cel putin patru dintre cauze: boala coronariana, cancerul, accidentele vasculare cerebrale si diabetul.

Studiind factorii care regleaza consumul de alimente, nutritionistii au constatat ca densitatea energetica, adica continutul în calorii, reprezinta un factor deosebit de important.

În acelasi timp, s-a observat ca oamenii tind sa consume mai degraba aceeasi cantitate sau acelasi volum de alimente decat de calorii. Reducerea densitatii energetice a alimentelor ar putea constitui un factor important în prevenirea si în tratamentul obezitatii. Vegetalele si fructele crude au, în mod natural, o densitate energetica mica, datorita continutului lor mare de apa. Densitatea energetica e redusa si de prezenta fibrelor, a amidonului rezistent si a gumelor. Însa intervine ceva - alimentele cu o densitate mare sunt mai gustoase, datorita continutului lor mare de energie, mai ales de grasimi si de zahar. Orice copil prefera ciocolata, nu spanacul.

De cele mai multe ori, densitatea energetica e perceputa prin simtul gustului. Cu cat un aliment place mai mult, cu atat se ingereaza o cantitate mai mare. Cu totii am observat ca gustul zaharului si al grasimilor aduce la tacere semnalele normale de satietate, ducand la un consum exagerat si la castig în greutate. Exista primejdia ca grasimile sa fie consumate într-o cantitate prea mare, deoarece nu produc senzatia de satietate în aceeasi masura ca glucidele si proteinele. Între satietate si densitatea energetica este o relatie inversa.

Într-un studiu asupra a 38 de alimente, s-a cautat sa se determine rata senzatiei de satietate dupa ingestia unor portii ce contineau acelasi numar de calorii, adica 240 de calorii. Cantitatea aceasta de energie poate fi furnizata de 38 g de arahide, 45 g de ciocolata, 625 g de portocale sau 1 kg si ceva de spanac fiert. Alimentele cu o densitate energetica scazuta, zarzavaturi, fructe, cartofi, au produs o senzatie de satietate mai mare decat ciocolata, dulciurile si prajiturile.

În conditiile unei alimentatii fara restrictii, oamenii tind sa consume o greutate sau un volum fix de alimente. Daca hrana se deosebeste în densitate energetica, atunci vor exista deosebiri între consumul zilnic de energie. De fapt, principalul mecanism al organismului de reglare a aportului energetic consta în a schimba densitatea energetica a alimentelor. Copiii, adolescentii si adultii tineri consuma alimente mai bogate în energie, în timp ce varstnicii reduc ingestia de energie, consumand mai mult cereale, zarzavaturi si fructe. Sa nu uitam ca, în realitate, la toate varstele exista tendinta de a consuma mai multa energie decat ar avea nevoie organismul.

Daca ciocolata si arahidele furnizeaza 5-6 kcal/g, iar hambur- gerul si cartofii prajiti, 3-4 kcal/g, majoritatea vegetalelor contin o cantitate mica de energie, oferind mai putin de 0,5 kcal/g. Ca o regula generala, alimentele bogate în energie sunt gustoase, însa NU satioase, în timp ce hrana cu o densitate energetica mica produce o mai mare senzatie de satietate.

Un studiu efectuat cu militari americani a aratat ca preferintele alimentare cresteau în functie de densitatea energetica a alimentelor. Din acest motiv, în tratamentul obezitatii e nevoie mai întai de o discutie cu persoana în cauza, pentru a arata ca nu gustul cu care s-a obisnuit trebuie sa fie principalul criteriu în alegerea alimentelor.

Cel putin la început, alimentele cu un continut mai mare în fibre si în apa s-ar putea sa nu fie atat de gustoase ca acelea bogate în zahar si în grasimi. Acesta e motivul pentru care cei care nu recurg si la vointa renunta dupa cateva zile la schimbarile care ar fi atat de necesare. si e pacat, pentru ca gusturile noastre se schimba în cateva saptamani, iar eforturile initiale vor fi rasplatite nu numai prin revenirea la o greutate normala, ci si prin satisfactii culinare.

Dar mai exista un aspect. Fenolii, flavonoidele, izoflavonele, terpenele, glucosinolatele si alti compusi, care se gasesc în hrana zilnica, au proprietati antioxidante si anticancerigene. Chimioprofilaxia, oferita de actiunea biologica a unor substante care se gasesc în crucifere (varza, conopida, broccoli), vegetalele verzi, soia si fructele (în special citricele) joaca un rol important în prevenirea bolilor cronice. Unora nu le plac produsele vegetale si pentru faptul ca substantele amintite au un gust mai neobisnuit, ceva mai amarui sau mai astringent. Ganditi-va la grepfrut!

Exista trei categorii de agenti chimioprotectori împotriva cancerului:

• substante care blocheaza activitatea metabolica a carcinogenelor;
• substante care previn formarea de carcinogene din precursori;
• substante care suprima neoplazia în celulele expuse în prealabil la carcinogene.

Dupa continutul în substante nutritive si dupa gust, fitonutrientii cu caracteristici chimiopreventive constituie a treia componenta functionala a alimentelor.

Principala functie a hranei este aceea de a furniza nutrienti; a doua functie priveste atributele senzoriale (gust si arome); iar a treia functie, independenta de primele doua, este aceea de a preveni bolile la nivelul molecular. Creatorul S-a îngrijit ca alimentatia vegetariana sa satisfaca cerintele organismului uman. Cei care ani de-a randul nu consuma absolut nimic de origine animala e bine sa-si determine concentratia vitaminei B₁₂.

Exercitarea vointei si putina întelepciune sunt necesare si în îngrijirea sanatatii.