Ambalarea produselor alimentare

Problema interactiunii ambalajelor polimeri cu produsele alimentare este relatata in literatura foarte putin. Impreuna cu aceasta, ca urmare a complicatiei componentei ambelor sisteme, in urma contactului, au loc procese fizice si biochimice de interactiune, mai ales la pastrarea indelungata a produselor alimentare in ambalaje.

De aceea pentru insusirea acestei probleme se folosesc principalele metode fizico-chimice a polimerilor, in special gasirea parametrilor transportarii maselor si termodinamici. Actiunea mediilor alimentare, componentei principali, ca regula fiind apa si grasimea, constau in patrunderea lor in volumul materialului polimer si slabirea legaturilor dintre macromoleculele matritei polimere.

Proces al transportarii masei componentilor putin moleculari ai alimentelor se realizeaza ca pe mecanismul activat de difuzie. Transportarea masei putin moleculare si a legaturilor oligometrice in polimeri, depinde de structura si compozitia polimerului si de mediu, de polaritate, de dosticitatea lanturilor polimerice, existenta in polimeri a plaselor libere s. a. Daca are loc miscarea fractiilor putin moleculare a polimerilor si ingredientilor tehnologici ai materialului polimeric ( stabilatori, polirificatorii), produsul isi schimba calitatile. Totodata se poate observa pierderea calitatilor de exploatare a materialului.

Alegerea materialului de ambalare

Atirnarea fata de fiecare sistema de produs alimentar si ambalaj este individuala. Alegerea materialului de ambalare se realizeaza dupa compozitia produsului ambalat, a conditiilor si termenului de pastrare, si necesita o atirnare calificata si iscusita.

De exemplu, crupele si mazarea, fasolele contin in principiu crohmal, grasimi si proteine. Continutul grasimilor, ca regula, da produsului o sensibilitate marita la accident. Asadar, produsele cu densitate ridicata de grasimi obtin cu timpul un gust acid.

Continutul inalt de grasimi (ex. : pina la 10% in cipsuri) si vitamine necisita pastrare eficienta si importanta actiunii umiditatii aerului, si chiar deseori si a luminii. Procesele cu mirosuri specifice(ceai, cafea) trebuiesc ambalate in pachete care nu permit patrunderea aromelor straine. Stiind compozitia biochimica a produsului se poate de formulat cerintele de baza, fara de materiale de ambalare si de ales metoda de ambalare.

Este necesar de luat in consideratie, si faptul, ca in procesul de pastrare - au loc procese biochimice complicate, in produs, si chiar totodata interactiunea dintre produs si ambalaj dintr-o parte, ambalaj si mediu-din alta.

De aceea, la alegerea ambalajului pentru un produs sau altul este necesar de luat in consideratie proprietatile materialului de ambalare care depind de vulnerabilitatea lor in dependenta de medii diferite:

• lumina
• mirosuri

Caracteristica vulnerabilitatii materialului de ambalare in concordanta cu o sensibilitate a produselor alimentare in complexul factorilor mediului exterior, ne permit sa daterminam in urma calculelor termenul de pastrare a produsului in ambalaj.

Cu toate acestea, sistema interactiunii mediului exterior cu produsul alimentar se poate de analizat ea continind componentii mediului exterior;mediului interior;produs alimentar

Dupa cum se vede in figura 18, produsul alimentar permament se gaseste in contact cu mediul in interiorul ambalajului, continutul caruia, depinde de conditiile de pastrare, si de mediul exterior cu care interactiunea lui se determina dupa calitatile materialului de ambalare. Conditiile optime pentru pastrarea produsului, se pot dobindi pe calea realizarii unui mediu gros regulat sau modificat in interiorul ambalajului, sau la crearea vacuumului.

Alegerea ambalajului se determina dupa citeva criterii:

• continutul biochimic al produsului ambalat;
• conditiile de pastrare;
• proprietatile materialului de ambalare;
• schimbarile cinetice a calitatii produsului si a ambalajului.

Una din cerintele de baza fata de materialele de ambalare care se gasesc nemijlocit in contact cu produsul alimentar este puritatea fiziologica. Prin puritate fiziologica se subintelege neputinta trecerii in produsul alimentar din materialul ambalajului a elementelor straine, care pot traduce schimbari de culoare sau gust a produsului si care actioneaza negativ asupra activitatii organismului. Aceste elemente straine daunatoare pot fi emulgatorii, colorantii si alti componenti ajutatori.

In fiecare caz aparte, folosirea materialului polimeric pentru ambalarea produsului alimentar se obtine prin aprobarea organului special al ministerului sanatatii in corespundere cu aprobarea in fiecare stat al legilor sanitar-igienice.

Cercetarile sanitare igienice include un complex intreg si consta din trei etape:

• nota organoleptica;
• cercetarile chimico-sanitare;
• testarea toxica pe animale.

Primirea rezultatelor negative in urma aplicarii macar a unei din aceste cerinte permite de a interzice folosirea contactului dintre acest material si produsul alimentar.

Cercetarile organoleptice se bazeaza pe o sensibilitate ridicata a aparatului gustativ si senzitiv al omului si permit in unele cazuri nu numai de descoperit mirosurile si gusturile straine, iar in unele cazuri chiar si de le identificat. Nota organoleptica intotdeauna purcede la cea chimico-sanitara.

Cercetarile chimico sanitare se realizeaza ca regula, analitica si deduc nota cantitatii integrale sau specifica a migratiilor elementelor straine din ambalaj in produsul alimentar.

Prin aceste metode se pot ideintifica monometri si elementele ajutatoare folosite in procesul de sinteza al polimerilor. Cercetarile toxicologice se efectueaza cu scopul determinarii criteriului de toxicitate.