Anatomie si fiziologie

Controlul motor al miscarii

Controlul motor reprezinta modalitatea prin care se regleaza miscarea si se fac ajustarile dinamice posturale. Reprezinta controlul sistemului nervos central asupra activitatii specifice musculare voluntare.

Producerea unei miscari voluntare comporta patru momente principale :

Arcul reflex elementar este format din urmatoarele elemente componente:

  • receptorul specific diferentiat sau terminatia nervoasa libera;
  • calea aferenta (senzitiva) reprezentata de fibre senzitive (dendrite), care culeg informatiile de la receptorii periferici si se indreapta catre unul sau mai multi neuroni senzitivi; transporta influxul nervos exteroceptiv cutanat si proprioceptiv, constient si inconstient, provenit de la receptorii musculari, tendinosi, ososi si articulari;
  • centrii nervosi , situati in coarnele anterioare ale maduvei spinarii, reprezentati de motoneuronii α si γ;
  • calea eferenta (motorie) reprezentata de fibre motorii, respectiv axoni, care transmit comanda.

Sitemul nervos central se dezvoltă din placa neurală de origine ectodermală care apare la un embrion de 18 zile. Spre deosebire de ectodermul cutanat, placa neurală este pluristratificată și mai îngroșată. În partea centrală apare șanțul neural care se adâncește, marginile lui proeminente formând plicile neurale (fig. 1).

Deplasarea organismului în spaţiu şi modificarea poziţiei corpului se realizează datorită aparatului locomotor, alcătuit dintr-un complex de organe cu structuri şi funcţii diferite: segmente osoase, articulaţii şi muşchi striaţi, reţele nervoase, neuroreceptori cu căile lor aferente şi eferente, reţele vasculare.

Morfofuncţional aparatul locomotor este constituit din diferite tipuri de ţesut conjunctiv şi ţesut muscular striat. Toate formaţiunile aparatului locomotor, formate din ţesut fibros, sunt structurate conform forţelor de tracţiune directă sau indirectă la care sunt supuse funcţional.

Back to Top