Aspecte specifice privind distribuţia mărfurilor şi a circuitelor comerciale în cadrul Uniunii Europene

O analiză atentă asupra conceptelor şi ideilor promovate de principalii specialişti şi lideri ai diverselor comitete şi comisii de specialitate ale Uniunii Europene facilitează conturarea unor elemente de politică comercială, care, structurate şi operaţionalizate, devin de un real folos pentru orientarea distribuţiei din Republica Moldova, putînd asigura atît cadrul ştiinţific macrocomercial, cît şi suportul afacerilor desfăşurate de către structurile microcomerciale, indiferent de natura şi mărimea lor.

Asemenea elemente se referă la: creşterea rolului distribuţiei în cadrul sectorului terţiar, modificarea sistemelor de colaborare dintre marile forme de distribuţie şi întreprinderile comerciale mici şi mijlocii, conturarea unor noi strategii de distribuţie şi modificarea raportului de forţe concentrate în cadrul distribuţiei.

Aşa cum reiese şi din enumerarea de mai sus, pe primul loc în ceea ce priveşte specificitatea politicilor comerciale promovate în cadrul Uniunii Europene situăm aspectele referitoare la creşterea rolului distribuţiei în cadrul sectorului terţiar.

O asemenea abordare are în vedere, pe de o parte, creşterea puternică a sectorului terţiar, prin trecerea societăţii contemporane de la o economie industrială spre o economie a informaţiilor şi centralizarea serviciilor sau, altfel spus, gîndirea serviciilor ca element fundamental al economiei, iar, pe de altă parte, conturarea sectorului distribuţiei ca un mecanism esenţial al economiei Uniunii Europene, gestionînd şi asigurînd atît distribuţia serviciilor generale, cît şi a celor turistice ca produs şi obiect al actului de piaţă.

În contextul aceleiaşi concepţii, mai trebuie subliniat faptul că distribuţia, prin intermediul personalului comercial utilizat şi în condiţiile unui management adecvat, poate progresa relativ rapid, devenind operaţională şi profitabilă, contribuind astfel, pe de o parte, la însăşi afirmarea şi difuzarea produselor industriale şi agricole, iar, pe de altă parte, la asigurarea unei colaborări corespunzătoare cu consumatorii, stabilind astfel în mod constant, cerinţele şi nivelul exigenţelor, calitatea produselor şi structura serviciilor.

Unul dintre cele mai importante elemente de profil ale actualei perioade pe care o parcurge economia ţărilor membre ale Uniunii Europene în domeniul distribuţiei îl constituie preocuparea pentru găsirea unor modalităţi adecvate de conlucrare între marile firme şi întreprinderile mici şi mijlocii din respectivul domeniu al distribuţiei.

Aceste aspecte conturează astăzi o accentuată tendinţă de antrenare a firmelor de distribuţie mici şi mijlocii în ample acţiunii de cooperare privind modernizarea progresivă a procesului de distribuţie, astfel încît să poată răspunde exigenţelor consumatorilor din toate zonele de piaţă, fie că este vorba de marile oraşe, fie că se au în vedere localităţile rurale în marea lor diversitate dimensională.

Tendinţa respectivă se materializează în diverse forme de asociere voluntară şi are toate şansele de a fi generalizată sau cel puţin de a se extinde puternic, întrucît prin sistemele de colaborare se lasă întreprinzătorilor libertatea necesară de a acţiona în nume propriu, dar, în acelaşi timp, îi include în structuri mai ample, bine organizate, care se ocupă, în folosul lor, de logistica procesului de distribuţie, de aspectele tehnologice şi chiar de cumpărarea de mărfuri.

În ultimii ani, asemenea colaborări şi-au dovedit viabilitatea şi la nivel comunitar, diferite sisteme de distribuţie de acest tip stabilind legături şi conturînd diferite forme de cooperare între multe ţări europene, contribuind astfel la promovarea reală a pieţei comunitare, prin deplasarea mai facilă a mărfurilor şi a banilor, precum şi a oamenilor şi a ideilor acestora.

Una din principalele preocupări în domeniul distribuţiei din Uniunea Europeană o constituie asigurarea unei concurenţe corespunzătoare, care să contribuie atît la îmbunătăţirea continuă a structurii şi calităţii produselor şi serviciilor, la menţinerea unor preţuri echitabile şi la asigurarea unor facilităţi de cumpărare, cît şi la dezvoltarea globală a comerţului în cadrul pieţei unice europene.

În contextul unei asemenea presiuni concurenţiale, firmele de distribuţie se văd obligate să dezvolte în permanenţă strategii de inovare şi diversificare continuă a activităţii desfăşurate, a produselor oferite, a preţurilor şi informaţiilor necesare dialogului cu consumatorii.

Între principalele strategii de inovare şi diversificare a distribuţiei care s-au impus atenţiei întreprinzătorilor şi care conturează o tendinţă cu caracter de generalizare şi expansiune chiar în afara graniţelor ţărilor din Uniunea Europeană, unele tind a se contura ca elemente de profil. Între acestea, mai importante apar:

• strategiile de alianţe geografice sau preluare a controlului unor firme de către altele mai puternice (acordul SPAR INTERNATIONAL cu firma CASINO din Franţa);
• strategii de cucerire a unei părţi dintr-o piaţă prin diferite segmente de distribuţie (CARREFOUR a cedat participaţiile sale puternice în sectorul mărfurilor nealimentare firmelor CASTRORAMA şi BUT, în scopul realizării unor investiţii în şase segmente cheie ale pieţei alimentare din Franţa: Hyper, Super, Proximitate, Discount, Supracongelate, Metro);
• strategii de distribuţie fundamentate pe concepte referitoare la promovarea spiritului şi gîndirii clienţilor (strategiile firmei TESCO sau CASINO bazate pe selectarea unor clienţi experţi şi publicarea opiniilor acestora asupra sistemelor respectivei distribuţii);
• strategiile fundamentate pe concepte diferite referitoare la activitatea de bază (a fi numărul unu în comerţul alimentar dintr-o anumită ţară).