Consumul de grasimi si starile depresive

Ceea ce nimeni nu si-ar fi putut închipui în trecut, acum se pare ca e dovedit stiintific, si anume ca, în starile depresive, si alimentatia joaca un rol important.

Biochimistul si psihiatrul Joseph Hibbeln, de la Institutul National de Sanatate din Washington D.C., SUA, sustine ca exista primejdia înmultirii starilor depresive, prin consumul unor grasimi ce ar trebui evitate. Aceasta idee îndrazneata si radicala e acceptata de un numar din ce în ce mai mare de psihiatri si de biochimisti.

De fapt, problema e foarte serioasa. Cel putin în tarile industriale, starile depresive produc mai multe zile de incapacitate de munca decat orice alta boala. si depresiunea nervoasa constituie o primejdie mondiala. În Anglia, fiecare a zecea persoana sufera de depresiune nervoasa, iar la unul din 20, aceasta stare dureaza toata viata.

În Statele Unite, cei care s-au nascut dupa cel de-al doilea razboi mondial au un risc de doua ori mai mare de a face aceasta boala decat parintii lor, iar varsta la care începe sa se manifeste este în continua scadere. Dar, pe langa primejdia pe care o reprezinta pentru sanatate, afectiunea este si foarte costisitoare. Numai în anul 2000, în Anglia, s-au prescris 22 milioane de retete cu antideprimante, în valoare totala de 300 milioane de lire sterline. Cheltuielile pentru starile depresive împreuna cu pierderile în productie însumeaza anual peste 8 miliarde de lire sterline.

Fireste, exista medicamente cu care se trateaza depresia, însa, în ciuda cercetarilor de zeci de ani, întelegerea bolii e foarte sumara. Toti sunt de acord ca are cauze multiple, în care joaca un rol atat genele, cat si factorii de mediu. Cu toata tendinta de a îngloba într-o singura categorie pe toti cei care au simptome asemanatoare, se pare ca starile depresive nu constituie o boala unica, ceea ce explica greutatea de a prescrie terapia medicamentoasa cea mai potrivita si faptul ca unii nu raspund favorabil la nici un medicament.

Cunoscand faptul ca în creierul uman exista o cantitate mare de grasimi si ca aceste grasimi pot fi modificate de alimentatie, Hibbeln sustine ca felul grasimilor ce intra în compozitia creierului poate influenta sanatatea noastra mintala.

Se stie ca grasimile alimentare pot dauna sanatatii si în alte feluri. Astfel, grasimile saturate, în marea lor majoritate de origine animala, sunt implicate în diferite forme de cancer, în special cancerul de san si de intestin gros, ca si în aparitia aterosclerozei. Pe de alta parte, s-a observat ca acizii grasi polinesaturati omega-3 pot îmbunatati prognosticul celor care sufera de boala coronariana.

Dezvoltarea industriei alimentare dupa primul razboi mondial a produs schimbari dramatice în modul de alimentatie. S-a introdus utilizarea uleiului de soia, de germene de porumb, de palmier si de seminte de bumbac, care, alaturi de uleiul de floarea-soarelui, contin cantitati disproportionat de mari de acid linolic, un acid gras omega-6, si cantitati foarte mici de acizi grasi omega-3 (de exemplu, acidul alfa-linoleic). Acest dezechilibru a fost accentuat prin hidrogenarea uleiurilor, pentru a fabrica margarina.

În Statele Unite, consumul de ulei de soia, pe cap de locuitor, este de 11 kg pe an, o crestere de 1.000 de ori în decurs de 100 de ani. Ca atare sau sub forma margarinei, uleiul de soia reprezinta, în momentul de fata, 83% din cantitatea totala de grasimi consumate.

În schimb, se folosesc prea putine alimente bogate în acizi grasi omega-3, cum ar fi: nuci, masline, avocado, ulei de masline, de semite de in, de germene de grau, de rapita, spanac si alte vegetale. În consecinta, alimentatia cu ulei de floarea-soarelui sau de soia contine de 16 pana la de 20 de ori mai multi acizi grasi omega-6 decat omega-3, în comparatie cu situatia de acum 100 de ani. si cum influenteaza acest dezechilibru al acizilor grasi compozitia creierului, pentru ca sa altereze sanatatea mintala?

În primul rand, grasimile pot influenta semnalizarea intracerebrala. Ca sa patrunda în celule, orice substanta chimica si orice semnal trebuie sa traverseze membrana celulara, alcatuita aproape în întregime din grasimi, dintre care 20% sunt acizi grasi esentiali.

În aceste membrane, exista canale de ioni, extrem de fine si cu forme foarte complexe. Prin modificarea formei, ele pot permite trecerea semnalelor sau le pot opri.

Compozitia grasimilor, în care se gasesc aceste canale de ioni, poate afecta forma lor, putand influenta, asadar, functia lor. Acizii grasi joaca un rol în flexibilitatea celulara din alte tesuturi, iar echilibrul între acizii omega-3 si acizii omega-6 este la fel de important si în creier.

În al doilea rand, acizii grasi au fost pusi în legatura si cu serotonina, neurotransmitatorul care inhiba transmiterea impulsurilor nervoase prin sinapsele creierului. Medicamentele antideprimante cresc nivelurile de serotonina, iar Hibbeln a gasit niveluri scazute de serotonina la persoanele cu o cantitate mica de acizi grasi omega-3 în lichidul cefalorahidian.

Un grup de cercetatori de la Universitatea Columbia Britanica a hranit purcei cu o cantitate mai mare de acizi omega-3 si au gasit mai multa serotonina în creierul acestor purcei decat la cei hraniti în mod normal. Deoarece serotonina ajuta la cresterea normala a axonilor si a dendritelor, lipsa acizilor grasi omega-3 în prima faza a vietii poate altera pentru totdeauna dezvoltarea si functia creierului.

S-a mai observat ca administrarea de acizi omega-3 amelioreaza si fluxul sanguin cerebral.

Cercetarile efectuate asupra diferitelor populatii au aratat ca, în tarile în care se consuma cantitatile cele mai mici de acizi omega-3, se întalnesc cele mai multe cazuri de stari depresive. Astfel, în Noua Zeelanda, unde consumul de acizi grasi omega-3 este mai mic, 6% din populatie sufera de depresie. În Japonia, unde consumul de acizi omega-3 e de patru ori mai mare, aceasta si prin consumul de peste, frecventa starilor depresive este de 1%.

Cand alimentatia de tip apusean se infiltreaza într-o cultura, asa cum este Groenlanda, atunci rata starilor depresive creste.

Deja prin anii 1990, Andrew Stoll de la Universitatea Harvard, SUA, a observat ca bolnavii care consumau cantitati mai mari de acizi omega-3, sub forma capsulelor cu ulei de peste, prezentau perioade mai lungi de remisiune decat cei care primeau un placebo („medicament” inofensiv, fara nici un efect specific).

O echipa de la Universitatea Sheffield, Anglia, a administrat doze mari de acizi omega-3 la 70 de pacienti la care starea nu s-a ameliorat dupa medicamente antideprimante. Dupa 12 saptamani, 69% dintre acestia au prezentat o ameliorare marcata, în timp ce, dintre cei care au primit un placebo, numai 25%. Iar în anul 2002, cercetatorii de la Universitatea Ben Gurion, Israel, au raportat ameliorari apreciabile dupa doua saptamani de ulei de peste, la bolnavii la care tratamentul medicamentos nu a dat rezultate.

În momentul de fata, sunt în curs de desfasurare cel putin zece studii clinice cu acizi grasi omega-3 ca tratament pentru stari depresive si pentru alte tulburari psihice, ca schizofrenia si deficitul de atentie.

Dorim sa atragem atentia ca, spre deosebire de medicamentele folosite pana în prezent, acizii grasi omega-3 din surse vegetale (nuci, avocado, masline, spanac, seminte de susan si de in, ulei de masline, de in si de germene de grau), concomitent cu evitarea uleiului si a margarinei de floarea-soarelui, nu produc efecte secundare si nici nu se însotesc de riscurile legate de consumul de peste. Savantii ne asigura ca acizii grasi omega-3 ajuta la sanatate si la fericire, facandu-i pe toti sa zambeasca, cu exceptia poate a celor din industria farmaceutica.

Daca pana acum se stia ca ingestia crescuta de grasimi tulbura mecanismele de aparare ale organismului, favorizeaza aparitia diabetului, a aterosclerozei, a unor forme de cancer si a bolilor degenerative în general, recent, savantii din Canada au ajuns la concluzia ca alimentatia bogata în grasimi nu numai ca duce la obstruarea arterelor si la încarcarea organismului cu multe kilograme, ci poate influenta în mod negativ si memoria.

În revista Neurobiology of Learning and Memory (2001, vol. 75, p. 179), Gordon Winocur si Carol Greenwood, de la Centrul de Geriatrie din Toronto, publica un studiu interesant în legatura cu efectele grasimilor asupra creierului. Autorii au hranit sobolani de o luna cu o dieta bogata în grasimi animale sau vegetale timp de trei luni de zile. 40% din calorii proveneau din grasimi. Grupul de control a primit un regim în care grasimile nu reprezentau decat 10% din aportul caloric. De la varsta de patru luni, grupele de sobolani au fost antrenate într-un exercitiu de memorie. Cercetatorii au gasit ca sobolanii cu un regim bogat în grasimi, indiferent daca erau grasimi animale sau vegetale, la exercitiile de memorie, aveau performante mai scazute decat sobolanii hraniti cu un regim sarac în grasimi.

Cercetatorii canadieni îsi exprima îngrijorarea pentru faptul ca alimentatia multor copii contine 40% din calorii sub forma de grasimi, ceea ce ar putea tulbura dezvoltarea creierului, deoarece, la copii, creierul în dezvoltare e mult mai susceptibil decat cel al unui adult. Iar în aceasta privinta, copiii nu pot face nimic. Totul tine de întelepciunea parintilor.