Operatiunile institutiilor de credit

Activitatea bancara se desfasoara prin institutii de credit autorizate, în conditiile legii. Institutia de credit reprezinta:

• entitatea care desfasoara cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si de acordare de credite în cont propriu;
• entitatea emitenta de moneda electronica, alta decît cea prevazuta la lit. a), denumita institutie emitenta de moneda electronica.

Activitatea bancara vizeaza atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si acordarea de credite în cont propriu de catre institutia de credit autorizata pentru astfel de operatiuni.

Bancile pot desfasura, în limita autorizatiei acordate de catre banca centrala, urmatoarele activitati:

• atragere de depozite si de alte fonduri rambursabile;
• contractare de credite: credite de consum, credite ipotecare, finantarea tranzactiilor comerciale, operatiuni de factoring, scontare, forfetare;
• leasing financiar;
• servicii de transfer monetar;
• emitere si administrare de mijloace de plata: carti de credit, cecuri de calatorie si emitere de moneda electronica;
• emitere de garantii si asumare de angajamente;
• tranzactionare în cont propriu sau în contul clientilor, în conditiile legii, cu: instrumente ale pietei monetare, cum sunt: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit, valuta, contracte futures si options, instrumente avînd la baza cursul de schimb si rata dobanzii;
• intermediere, în conditiile legii, în oferta de valori mobiliare si alte instrumente financiare, prin subscrierea si plasamentul acestora ori prin plasament si prestarea de servicii aferente;
• acordare de consultanta cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri si alte aspecte legate de aceasta, consultanta si prestare de servicii cu privire la fuziuni si achizitii de societati comerciale;
• intermediere pe piata interbancara;
• administrare de portofolii ale clientilor si consultanta legata de aceasta;
• pastrare în custodie si administrare de valori mobiliare si alte instrumente financiare;
• prestare de servicii privind furnizarea de date si referinte în domeniul creditarii, cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la obligatia pastrarii secretului profesional;
• închiriere de casete de siguranta.

Institutiile de credit pot desfasura, în limita autorizatiei acordate, si alte activitati permise de legislatia în vigoare, cum ar fi:

• depozitarea activelor fondurilor de investitii si societatilor de investitii
• distribuirea de titluri de participare la fonduri de investitii si actiuni ale societatilor de investitii
• actionarea ca operator al arhivei electronice de garantii reale mobiliare
• operatiuni cu metale si pietre pretioase si obiecte confectionate din acestea
• operatiuni în mandat
• servicii de procesare de date
• administrare de baze de date ori alte asemenea servicii pentru terti
• participare la capitalul social al altor entitati.

Institutiile de credit pot presta servicii auxiliare sau conexe legate de activitatile desfasurate, cum ar fi: detinerea si administrarea de bunuri mobile si imobile necesare desfasurarii activitatii sau pentru folosinta salariatilor, si pot efectua orice alte activitati ori operatiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fara a fi necesara includerea lor în autorizatia acordata.

Operatiunile de leasing financiar vor putea fi desfasurate în mod direct începînd cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Pîna la aceasta data, operatiunile de leasing financiar pot fi desfasurate prin societati distincte, constituite ca filiale în acest scop.

Operatiunile pasive

Operatiunile pasive reprezinta pentru institutia de credit operatiunile de atragere si constituire a resurselor. Principalele operatiuni pasive sunt:

• atragerea de depozite de la persoane fizice si juridice;
• împrumuturi primite de la clientela bancara si nebancara;
• constituirea capitalului social si a fondurilor proprii.

Institutia de credit atrage resursele si le utilizeaza în principal la acordarea de credite si la plasarea în titluri (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie, etc.).

Situatia în raport cu resursele de care dispune poate sa se prezinte astfel:

• excedentara , cînd resursele sunt superioare utilizarilor si se cauta o modalitate de plasare prin operatiuni specifice;
• deficitara, situatie în care banca trebuie sa finanteze acest deficit.

Constituirea resurselor presupune costuri pentru bancile comerciale materializate în dobanzile platite titularilor de depozite sau la împrumuturile atrase

Ratele dobanzii de pe piata interbancara romîneasca BUBID si BUBOR sunt rate de referinta calculate ca medii. Ele sintetizeaza întreaga activitate derulata pe parcursul unei zile bancare.

BUBID (Bucharest Interbank Bid Rate), reprezinta rata dobanzii pentru depozitele atrase de banci, respectiv pretul mediu la care se cumpara fondurile de pe piata interbancara.

BUBOR (Bucharest Interbank Offered Rate) reprezinta rata dobanzii pentru depozitele plasate la banci, reprezinta pretul mediu la care se vînd fondurile pe piata interbancara.

Tabel 1. Ratele medii ale dobanzii pe piata interbancar (ora 11) - procente pe an -

Decontarile cu banca centrala cuprind: împrumuturi de refinantare garantate cu titluri de stat sau alte titluri acceptate.

Atragerea de depozite interbancare ale bancilor reflecta depozitele constituite de alte banci la banca respectiva. Ele se refera la depozite la vedere ale bancilor (pentru care durata este cel mult egala cu o zi lucratoare), la termen (pe un termen fix, pentru care durata initiala este mai mare decît o zi lucratoare) si colaterale. Depozitele colaterale sunt constituite de alte banci sub forma de garantie.

Împrumuturile interbancare cuprind împrumuturile primite de la banci structurate în functie de termene astfel:

• împrumuturi de pe o zi pe alta de la banci cînd operatiunea se încheie pe baza unei conventii sau a unui contract pentru o perioada de maximum o zi lucratoare;
• împrumuturi la termen primite de la alte banci, cînd operatiunea se încheie pe baza unei conventii pentru un termen fix si o durata mai mare de o zi lucratoare;
• împrumuturi financiare primite de la banci sunt primite de la bancile nerezidente, avînd ca beneficiari finali agenti economici nefinanciari, rezidenti.

Conturile clientelei

Conturile curente deschise clientilor, destinate operatiunilor curente de încasari si plati. Prin valoarea soldului, prin nivelul rulajului si obligativitatea constituirii sale, contul curent se prezinta ca un cont de întreprindere. În ce priveste remunerarea acestora practicile în tarile UE sunt diferite.

Depozitele la vedere reprezinta un cont slab remunerat sau chiar neremunerat, destinat sa primeasca sume de la titular în vederea unei utilizari pe termen scurt. Soldul contului creditor poate fi retras în orice moment, fara preaviz. În practica se întîlneste si cazul în care banca cere mai ales pentru sume importante un preaviz pe termen foarte scurt, de obicei o zi lucratoare.

O observare pe termen lung permite constatarea unei stabilitati a depozitelor la vedere, ceea ce permite bancii alocarea pe o perioada mai îndelungata. Practica bancara a demonstrat ca, daca se exclud oscilatiile zilnice, cca. 1/3 din depozitele la vedere ramîn în conturi pe perioade mai îndelungate. Rezulta un sold mediu permanent care ramîne la dispozitia bancilor sub forma de pasive stabile.

Depozitele la termen reprezinta o suma depusa de titular si blocata la dispozitia bancii pîna la o scadenta stabilita prin contract, în momentul constituirii depozitului. Depozitul la termen este remunerat la un nivel mai ridicat, care sa compenseze imobilizarea fondurilor depuse.

Nivelul ratei dobanzii este apropiat de cel al ratei dobanzii pe piata monetara, pentru o perioada asemanatoare. Retragerea sumei înainte de scadenta se sanctioneaza printr-o pierdere de dobanda.

Depozitele colaterale reprezinta sume depuse într-un cont în vederea garantarii unor obligatii contractuale ale clientului: deschiderea de acreditive, emiterea de scrisori de garantie;

Certficate de depozit reprezinta sume depuse într-un cont de tipul: certificatelor de economii, carnetelor de economii;

Aceste forme de economisire pot fi la vedere sau la termen. Dobanda poate fi încasata la scadenta sau anticipat.

Volumul depozitelor este determinat de: stabilitatea si renumele bancii, remuneratia oferita si concurenta de pe piata interbancara.

Constituirea de provizioane pentru creante din operatiuni cu clientela se refera la provizioanele specifice constituite pentru acoperirea riscului de credit din operatiunile cu clientela, precum si acoperirea riscului de dobanda. Provizioanele au modalitati diferite de constituire: prelevarile anticipate si constituirea pe masura producerii riscurilor si aparitiei pierderilor.

Titlurile de pe piata interbancara reflecta titlurile semnate de banca în calitate de debitor, în favoarea unei alte banci. Aceste banci vor avea calitatea de creditor, ele realizînd de fapt un împrumut în favoarea bancii în cauza.

Obligatiunile fac obiectul vînzarilor pe piata de capital. Acestea reprezinta o modalitate a bancilor de procurare a resurselor cu caracter de capital.

Capitalul social este alcatuit din totalitatea valorilor nominale a actiunilor emise de banca. Actiunile pot fi nominale sau la purtator. Pentru societatile bancare, BNR stabileste si actualizeaza nivelul minim al capitalului social care nu poate fi mai mic de 37 milioane lei noi. În UE nivelul minim al capitalului social cerut unei banci este de 5 milioane euro.

Bancile comerciale pot majora nivelul capitalului social în baza hotarîrii actionarilor si cu acordul BNR, utilizînd urmatoarele surse:

• noi aporturi în forma baneasca;
• prime de emisiune sau de aport si alte prime legate de capital, integral încasate, ramase dupa acoperirea cheltuielilor neamortizate cu astfel de operatiuni, precum si rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;
• dividende din profitul net cuvenit actionarilor, dupa plata impozitului pe dividende, potrivit legii;
• rezerve constituite din profitul net, existente în sold, potrivit ultimului bilant contabil.

Bancile repartizeaza 20% din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, pentru constituirea unui fond de rezerva, pîna cînd fondul astfel constituit egaleaza capitalul social, apoi maximum 10%, pîna în momentul în care fondul a ajuns de doua ori mai mare decît capitalul social. Dupa atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezerva se face din profitul net.

Bancile repartizeaza din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate.

Datoriile subordonate reprezinta împrumuturi primite în urma unor emisiuni de titluri sau împrumuturi subordonate, cu o scadenta nedeterminata sau îndepartata, a caror rambursare este conditionata de anumite clauze contractuale. Datoriile subordonate sunt incluse în categoria capitalului suplimentar bancar, pîna la nivelul de 50% din capitalul propriu.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt constituite de regula la sfîrsitul exercitiului, pentru elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este incerta sau pentru cheltuieli exigibile în perioadele urmatoare.

Operatiunile active

Operatiunile active reprezinta pentru bancile comerciale operatiunile de utilizarea a resurselor mobilizate de catre institutiile bancare sub forma atragerii de depozite, a contractarii de împrumuturi sau din alte surse în vederea îndeplinirii functiilor specifice.

Asa cum se cunoaste, o banca are un volum de capital redus în raport cu totalul pasivelor sale, asa încît plasamentele efectuate vor fi corelate cu resursele pe termen scurt mediu si lung atrase.

Operatiunile pasive sunt direct corelate cu cele active. Pe de o parte din punct de vedere al maturitatilor, iar pe de alta parte din punct de vedere al dobanzilor.

Astfel, datorita preferintei catre lichiditate, deponentii vor urmari sa efectueze depuneri pe termene de care sa le permita si încasarea unei dobanzi superioare depozitelor la vedere. Dobanzile pasive reprezinta pentru bancile comerciale angajarea unor cheltuieli catre titularii de depozite si creditori.

Pentru a înregistra profit bancile trebuie sa utilizeze cît mai eficient resursele atrase asa încît plasarea lor sa se efectueze la rate active de dobanda mai înalte decat cele platite pentru plasamente.

La nivel agregat eficienta este data de o diferenta pozitiva între plasamente si resurse, respectiv între dobanzile încasate (active) si cele plasate (pasive).

Putem concluziona ca unul dintre obiectivele managementului bancar este mentinerea pe ansamblu a unui raport supraunitar între dobanzile la utilizari si cele la resursele constituite.

Putem scrie: unde numaratorul reprezinta dobanda activa, iar numitorul pe cea pasiva.

Principalele operatiuni active ale bancilor sunt:

• disponibilul aflat în casierie;
• conturile curente si depozitele plasate la alte banci comerciale;
• conturile curente deschise la banca centrala;
• titlurile de trezorerie si alte titluri detinute de catre banca;
• creditele de diverse categorii;
• creantele din leasing;
• titlurile de participatie;
• imobilizarile corporale;
• fondul de comert;
• imobilizarile necorporale;
• alte categorii de active.

Din analiza principalelor active bancare, remarcam asezarea lor în ordinea descrescatoare a gradului de lichiditate.

Astfel numerarul din casierie si depozitele deschise la alte banci sunt cele mai lichide. Spunem ca au un grad înalt de lichiditate.

Titlurile detinute au un grad mediu de lichiditate întrucît valorificarea lor pe piata poate sa presupuna un anumit timp.

Creditele, atîta vreme cît sunt restituite la timp (partea de principal + dobanda aferenta), avînd un serviciu al datoriei corespunzator nu pot fi rambursate înainte de scadenta la cererea institutiei bancare, ci numai la initiativa beneficiarilor lor.

Exista situatia în care bancile pot „vinde” o parte din credite unor institutii specializate. În tarile UE securitizarea este foarte dezvoltata. În Germania ea este apanajul bancilor ipotecare (pfandbrief) si de economii bausparkasse, în Franta exista fondurile comune de creante, iar în Marea Britanie si tarile nordice Special Purpose Vehicle. Aceasta vînzare speciala reprezinta în fapt o transformare a creditelor în obligatiuni prin mecanismul securitizarii activelor.

Imobilizarile corporale au un grad scazut de lichiditate, însa existenta lor este esentiala bunei desfasurari a activitatii bancare.

O perspectiva diferita asupra activelor bancare presupune clasificarea lor în active valorificabile si active nevalorificabile.

Încadrarea în una sau în alta dintre categorii are în vedere veniturile generate de detinerea activelor respective.

Trebuie precizat ca fara existenta imobilizarilor corporale (cladiri, terenuri, mijloace de transport, echipamente IT, etc.) si necorporale (brevete, licente, marci, etc.) institutiile bancare nu si-ar putea desfasura în conditii normale activitatea, iar veniturile generate de credite, detineri de titluri si altele nu ar mai putea fi realizate.

Creditul principala operatiune activa a bancilor comerciale

Aparitia creditului este strîns legata de cea a bancilor comerciale. Mobilizarea disponibilitatilor monetare de pe piata si plasarea lor eficienta catre solicitantii de fonduri se realizeaza prin intermediul creditarii.

Creditul este operatiunea prin care o parte numita creditor, pune la dispozitie resurse proprii sau împrumutate unei alte parti, numita debitor, în schimbul unui pret (dobanda) si sub constrîngerea respectarii unor conditii minimale.

Conditiile privesc elemente cum sunt:

Identificarea subiectilor raportului de creditare : debitorul si creditorul.

Creditorii traditionali sunt bancile, însa în aceeasi categorie se mai înscriu si persoanele fizice si corporatiile care cumpara obligatiuni, precum si autoritatile locale sau centrale. Gama creditorilor este diversificata, iar în perioada actuala nu se mai pot identifica „creditori puri” sau „debitori puri”. Afirmatia se poate ilustra prin urmatorul exemplu:

O banca comerciala acorda împrumuturi pe diverse termene (este în pozitia de creditor) si primeste împrumuturi pe termen scurt de la alte banci pe piata interbancara (este în pozitia de debitor).

Raporturile juridice consfintesc dreptul creditorului asupra debitorului si obligatia acestuia din urma fata de primul, în legatura cu suma împrumutata si cu pretul creditului.Asadar, încadrarea în una sau alta dintre categorii depinde de unghiul din care se efectueaza analiza. Cu toate acestea, este recunoscut faptul ca un creditor trebuie sa dispuna de un excedent monetar pe care urmareste sa îl plaseze în conditii avantajoase.

Promisiunea de rambursare a sumei împrumutate, respectiv de stingere a obligatiei asumate

Rambursarea creditului vizeaza nu numai principalul ci si dobanda aferenta acestuia. Promisiunea de rambursare este asumata de debitor din momentul acceptarii conditiilor din contractul de credit si a semnarii acestuia.

Suma împrumutata de catre banca este supusa riscului de nerambursare. Acesta se poate manifesta ca urmare a falimentului debitorului, ca urmare a unor dificultati financiare temporare sau datorita relei vointe a debitorului.

Pentru contracarearea riscului de nerambursare banca solicita garantii beneficiarului creditului.

Garantiile sunt de doua tipuri:

• reale;
• personale.

Garantiile reale vizeaza bunuri materiale, mobile sau imobile care pot fi executate de banca în ipoteza nerambursarii împrumutului.

Garantiile personale constau în angajamentul unui tert de a plati în locul debitorului daca acesta nu îsi poate îndeplini obligatiile.

Dobanda

Dobanda este pretul platit de debitor bancii în schimbul capitalului împrumutat. Pretul creditului poate avea ca referinta o rata de dobanda fixa sau una variabila.

Rata fixa ramîne nemodificata pe toata perioada împrumutului daca în contractul de credit nu se prevede astfel. În aceasta rata banca include pe lînga dobanda normala, anticiparea privind modificarea acesteia în viitor, o prima de risc si marja bancara.

Rata variabila este cea mai utilizata întrucît îi permite creditorului sa se protejeze într-o anumita masura de riscul ratei dobanzii.

Ratele de referinta cele mai utilizate pe plan european sunt EONIA si EURIBOR. Aceste rate sunt benchmark-urile pietei monetare din zona euro.

Eonia (Euro Overnight Index Average) este rata dobanzii de referinta la operatiunile overnight pentru EURO. Eonia se calculeaza ca medie ponderata a tuturor tranzactiilor overnight desfasurate pe piata interbancara din zona monedei unice europene. EONIA este utilizata si ca suport pentru tranzactiile cu produse derivate.

Tabel 2. Panelul bancilor contributoare la EONIA si EURIBOR

Tabel 3.Evolutia EONIA în perioada 02.01.2006 – 25.04.2006

Euribor (Euro Interbank Offered Rate) este rata dobanzii la care sunt oferite depozitele la termen pe piata euro de catre o banca altei banci. Alegerea bancilor în panelul EURIBOR este bazata pe conditii selective: calitatea înalta a creditului, de cota de piata, de gradul de notorietate.

Tabel 4. Evolutia EURIBOR în perioada 18.02.2004 – 03.04.2004

Termenul de rambursare

Termenul de rambursare al creditului variaza de la perioade foarte scurte la perioade îndelungate. 

Astfel, exista credite pe 24 de ore (overnight) acordate pe piata interbancara dar si împrumuturi pe termene de peste 30 de ani (împrumuturi ipotecare).

În Romania, Legea bancara stipuleaza ca:

• sunt credite pe termen scurt cele sub 1 an;
• sunt credite pe termen mediu cele între 1 si 5 ani;
• sunt credite pe termen lung cele peste 5 ani.

Clasificarea creditelor se poate efectua pornind de la criterii numeroase însa ne vom margini la cea din punct de vedere al debitorului si creditorului:

• credit bancar – creditororul este institutia de credit;
• credit comercial – creditorul este furnizorul iar debitor beneficiarul marfii;
• credit ipotecar – creditorul poate fi o banca, statul, o societatea ipotecara;
• credit de consum - creditorul este banca sau o societate financiara;
• credit obligatar – creditor este cumparatorul de obligatiuni iar debitor emitentul de titluri cu venit fix.

Analiza bilantului institutiilor de credit

Analiza bilantului bancar permite identificarea gradului de eficenta al utilizarii activelor precum si comparatii cu alte institutii de credit. Pentru analiza activului sunt utilizate urmatoarele rate:

1. credite / total active → arata ponderea activitatii de creditare în total activitate a bancii. Mai pot fi definiti în functie de necesitatile de analiza si indicatori cum sunt: credite (de nevoi personale, imobiliare, ipotecare, de consum, etc.) raportat la total credite si la total active.
2. titluri / total active → arata ponderea portofoliului de titluri în total activ al bancii. Exemple de astfel de rate: obligatiuni emise de organisme publice / obligatiuni si alte titluri cu venit fix sau la total active; actiuni si alte titluri cu venit variabil / total active, etc.
3. (credite + titluri) / active → arata gradul de valorificare al activelor bancare.
4. participatii la institutii de credit / total participatii → participatii la capitalul unor banci.
5. imobilizari (ne)corporale (terenuri, cladiri) / active → ponderea activelor nevalorificabile

Analiza pasivului bilantier presupune calculul urmatoarelor rate:

1. ponderea depozitelor la vedere în total depozite atrase
2. ponderea depozitelor la termen în total depozite atrase
3. ponderea depozitelor în total bilant
4. ponderea datoriilor în total pasive

In functie de obiectivele analizei se vor mai defini si alte rate.