Definirea şi clasificarea ambalajelor

Ambalajele reprezintă un element fundamental în industria producției și distribuției de bunuri, având un impact semnificativ asupra întregului lanț de aprovizionare, de la producător până la consumatorul final. În contextul actual al pieței globale și al preocupărilor legate de sustenabilitate, înțelegerea ambalajelor, a clasificărilor și a funcțiilor acestora devine esențială pentru orice business care dorește să rămână competitiv și responsabil din punct de vedere ecologic.

Acest articol explorează în detaliu definițiile ambalajelor, sistemele de clasificare și, cel mai important, funcțiile multiple pe care acestea le îndeplinesc în protejarea, conservarea și promovarea produselor.

Definirea ambalajelor

Odată cu dezvoltarea şi diversificarea producţiei de bunuri, asistăm la evoluţii spectaculoase şi în domeniul producţiei de ambalaje, căruia i se impun cerinţe din ce în ce mai complexe.

Din punct de vedere tehnic, ambalajul este definit ca un ansamblu de materiale, destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produselor şi facilitării operaţiilor de circulaţie tehnică a mărfurilor.Din punct de vedere economic, ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit oarecare, obţinut în urma unor eforturi materiale, financiare etc.

Corespunzător STAS 5845/1-1986, ambalajul este considerat : 

• un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de valabilitate;
• aceeaşi sursă, defineşte ambalarea ca fiind "operaţie, procedeu sau metodă, prin care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului, în decursul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la consumare sau până la expirarea termenului de valabilitate 

Definiţii asemănătoare, sunt propuse şi de Institutul Francez al Ambalajului şi Ambalării (Institut Frangais de l'emballage et du Conditionnement) în "Petit glossaire de l' emballage". 

Astfel, ambalajul constituie obiectul destinat să învelească sau să conţină temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitării sau prezentării, în vederea protejării acestora sau facilitării acestor operaţii", iar ambalarea "operaţia de obţinere a primului înveliş aflat în contact direct cu produsul.

Institutul de Ambalare din Anglia are o viziune mai cuprinzătoare asupra definirii ambalajului, conturând în acest sens trei direcţii.

• sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie, depozitare, vânzare cu amănuntul şi consum;
• cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final, în condiţii optime şi cu costuri minime;
• funcţie tehnico - economică care urmăreşte minimizarea costurilor la livrare.

De altfel şi termenul englez "packaging" este destul de cuprinzător, extinzându-se asupra mai multor funcţii ale ambalajelor, cu accent pe latura comercială: protecţie, conservare, uşurinţă în utilizare, comunicare (prin grafică, etichetare), facilitarea vânzării.

Ambalajul reprezintă un sistem coordonat de pregătire a mărfurilor pentru transport, distribuție, depozitare, vânzare și utilizare. Mai exact, ambalajul este un produs realizat din materiale de orice natură, utilizat pentru a conține, proteja, manipula, livra și prezenta mărfurile, de la materii prime până la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator.

Din perspectiva standardelor internaționale, ambalajul este definit ca:

• Conform ISO (Organizația Internațională de Standardizare): "Un mijloc de asigurare a livrării produselor către consumator în condiții optime, la cel mai mic cost total."
• Conform Directivei Europene 94/62/CE: "Orice produs, de orice natură, utilizat pentru a conține și proteja mărfurile, a permite manipularea și livrarea acestora de la producător la consumator sau utilizator și pentru a asigura prezentarea lor."

Clasificarea ambalajelor

În ceea ce priveşte clasificarea ambalajelor utilizate pentru produsele alimentare, aceasta poate fi făcută după mai multe criterii:

1. După nivelul de ambalare

• Ambalaj primar (de vânzare): Intră în contact direct cu produsul și este unitatea de vânzare către consumatorul final (ex: sticla de suc, cutia de lapte).
• Ambalaj secundar (colectiv): Conține mai multe ambalaje primare, facilitând umplerea rafturilor în magazine (ex: cutia care conține 6 sticle de apă).
• Ambalaj terțiar (de transport): Facilitează manipularea și transportul mai multor ambalaje secundare (ex: paletul cu cutii de produse).

2. După materialul utilizat

• Ambalaje din hârtie și carton: Cutii, pungi, etichete, sunt ușor reciclabile.
• Ambalaje din plastic: PET, HDPE, PVC, LDPE, PP, PS - versatile dar cu probleme de mediu.
• Ambalaje din sticlă: Borcane, sticle - inerte chimic, reciclabile, dar grele.
• Ambalaje metalice: Conserve, cutii din aluminiu - bune bariere, dar costisitoare.
• Ambalaje din lemn: Lăzi, paleți - naturale dar limitate ca utilizare.
• Ambalaje composite: Combină mai multe materiale (ex: Tetra Pak).

3. După rigiditate

• Ambalaje rigide: Cutii, sticle, conserve - oferă protecție maximă.
• Ambalaje semi-rigide: Cartoane subțiri, recipiente flexibile.
• Ambalaje flexibile: Folii, pungi, saci - economice și adaptabile.

4. După durabilitate

• Ambalaje de unică folosință: Utilizate o singură dată, apoi eliminate sau reciclate.
• Ambalaje reutilizabile: Pot fi folosite de mai multe ori pentru același scop.
• Ambalaje returnabile: Sunt returnate producătorului pentru reumplere.

Dintre principalii factori care trebuie avuţi în vedere pentru alegerea ambalajului optim menţionăm:

• caracteristicile produsului care se ambalează;
• condiţiile de transport şi manipulare, cu influenţele şi solicitările care intervin;
• caracteristicile şi aptitudinile materialelor de ambalaj;
• metoda de ambalare;
• cheltuielile ocazionate de realizarea şi transportul ambalajelor.

Funcţiile ambalajelor

În epoca modernă circulaţia mărfurilor fără ambalaj este aproape de neconceput, discutându-se tot mai mult de sistemul bicomponent produs-ambalaj (la nivel mondial aproximativ 99% din producţia de mărfuri este ambalată) şi rolul său în economia modernă.

Ambalajul, ca însoţitor al mărfii pe tot circuitul producător-consumator, trebuie să îndeplinească o multitudine de cerinţe, grupate în literatura de specialitate în trei funcţii principale: conservarea şi protecţie a calităţii produselor; manipularea, transportul şi depozitarea; promovare produselor.

Funcţia de conservare şi protecţie a calităţii produselor alimentare

Protecție fizico-mecanică

• Protejează produsul împotriva șocurilor, vibrațiilor și compresiei în timpul transportului și manipulării
• Previne deformarea, spargerea sau deteriorarea produsului
• Asigură integritatea structurală a produsului pe întreg lanțul logistic

Protecție chimică

• Previne contactul cu agenți chimici externi (oxigen, apă, gaze)
• Blochează transferul de substanțe din mediul exterior către produs
• Previne migrarea componentelor din produs către exterior

Protecție biologică

• Barieră împotriva microorganismelor (bacterii, mucegaiuri)
• Previne infestarea cu insecte sau rozătoare
• Protejează împotriva contaminării biologice

Protecție climatică

• Izolează produsul de variațiile de temperatură
• Protejează împotriva umezelii și a variațiilor de umiditate
• Oferă protecție împotriva radiațiilor UV și a luminii

Rolul primordial al ambalajelor este cel de protecţie a produselor şi de asigurare a celor mai bune condiţii pentru menţinerea valabilităţii lor. Această funcţie vizează în principal două aspecte:

Conservarea produsului prin protecţie faţă de factorii externi, aflaţi în mediul înconjurător, cum sunt: factorii fizici (umiditatea relativa a aerului, particulele de praf din atmosferă, lumina, temperatura etc.), factorii chimici şi fizico-chimici (aer, apă, oxigen, CO₂ etc.), factorii biologici (microorganisme, insecte etc.).

Din punct de vedere fizic, ambalajul trebuie să protejeze produsul de şocurile mecanice care l-ar putea deforma, comprima, tasa etc. De asemenea, el trebuie să acţioneze ca o barieră, stopând sau diminuând la limite normale pătrunderea luminii, a temperaturii sau a altor agenţi fizici care ar putea conduce la deteriorarea însuşirilor calitative ale produselor.

Din punct de vedere chimic şi fizico-chimic este foarte important ca produsul să nu intre în contact cu substanţe chimice agresive cum sunt H2, NH3, SO2, CO2, prin intermediul vaporilor, gazelor produse de substanţele volatile (hidrocarburi, fum, parfumuri etc). În acest caz, rolul de barieră vizează şi transferul gazos din interior către exterior, pentru a evita pierderea aromelor specifice produsului, deshidratarea acestuia, pierderea gazelor introduse în ambalaj în scopul conservării produselor etc.

Protecţia biologică > vizează menţinerea calităţii igienice şi microbiologice a produselor alimentare. În acest scop, ambalajele trebuie să împiedice atât pătrunderea microorganismelor existente în atmosferă sau care pot fi preluate la contactul cu anumite suprafeţe, persoane etc., cât şi crearea condiţiilor favorabile apariţiei şi dezvoltării germenilor patogeni.

Păstrarea intactă a calităţii şi cantităii produselor ambalate. Unii compuşi din structura produselor pot intra în reacţii chimice nedorite cu diferite substanţe din compoziţia ambalajelor. De aceea, alegerea materialelor din care sunt confecţionate ambalajele aflate în contact direct cu produsul prezintă o deosebită importanţă în cazul produselor alimentare. Ea trebuie să ţină cont de tipul produsului (starea de agregare, coeziune etc.), de chimismul propriu (se aleg materiale inerte chimic faţă de produs şi mediu) şi de tehnologia de conservare aplicată înainte sau după ambalare (pasteurizare, sterilizare, congelare).

Legislaţia europeană şi naţională conţine prevederi concrete referitoare la proprietăţile ambalajelor care vin în contact cu alimentele. Materialele din care sunt confecţionate acestea trebuie să fie stabile din punct de vedere fizico-chimic, nepermiţând eliberarea unor molecule care pot trece în produs. Transferul nedorit de substanţe din ambalaj în conţinutul produsului se poate produce atunci când rămân molecule libere din masa materialului de ambalaj.

De asemenea, ambalajul nu trebuie să influenţeze caracteristicile organoleptice ale produsului alimentar. Tot în scopul evitării formării substanţelor nedorite, aplicarea desenelor pe ambalaje se face pe partea care nu intră în contact cu produsele.

Normativele în vigoare interzic folosirea pentru ambalaje a hârtiei provenite din deşeuri; din categoria maselor plastice sunt acceptate policlorura de vinil (PVC) şi polistirenul, iar ambalajele metalice trebuie vernisate pentru a evita coroziunea.

Ambalajul trebuie să protejeze produsul şi împotriva pierderilor cantitative produse prin evaporare, pulverizare, frecare etc.

Funcții Logistice

Această funcţie are ca scop facilitarea transportului, manipulării, stocării şi distribuţiei produselor. În timpul manipulării, sistemul bicomponent produs-ambalaj este supus unui număr mare de operaţii care contribuie substanţial la creşterea cheltuielilor, motiv perntru care s-a impus raţionalizarea operaţiunilor din circuitul tehnic al mărfurilor.

Manipulare și transport

• Facilitează încărcarea, descărcarea și transportul produselor
• Permite stivuirea eficientă în depozite și magazine
• Standardizează dimensiunile pentru optimizarea spațiului

Depozitare și distribuție

• Permite organizarea eficientă în depozite
• Facilitează inventarierea și managementul stocurilor
• Optimizează utilizarea spațiului în lanțul de distribuție

Grupare și unitizare

• Permite gruparea mai multor unități de produs
• Facilitează manipularea cantităților mari de produse
• Reduce costurile de transport și manipulare

Ambalajul trebuie să permită adaptarea introducerii produselor la viteza maşinilor şi a benzilor de lucru precum şi deplasarea în diverse planuri, întoarceri etc., fără răsturnări sau stopări pe benzi sau utilaje de lucru. De asemenea, proiectarea ambalajelor trebuie să aibă în vedere facilitarea accesului la produs, simplificarea controlului, inventarului, recepţiei, ştampilării, marcării etc. precum şi stocarea în diverse sisteme fără răsturnări.

Ambalajul influenţează în mod substanţial cheltuielile de transport, prin formă, greutate şi volum propriu (mai mult sau mai puţin corelat cu volumul produsului).

Forma şi mărimea ambalajelor utilizate pentru transport şi depozitare trebuie să permită stivuirea uşoară a acestora în depozite precum şi manevrarea lor cu mecanisme speciale; pe perioada depozitării ambalajele trebuie să protejeze produsele prin preluarea presiunii rezultate în urma operaţiei de stivuire. Ambalajul de depozitare trebuie să prezinte pe suprafaţa sa semne avertizoare şi înscrisuri referitoare la condiţiile de depozitare, indicaţiile de stivuire şi eventualele precauţii de manipulare.

Funcţia de promovare a produselor alimentare

Identificare și diferențiere

• Permite recunoașterea rapidă a produsului și a mărcii
• Diferențiază produsul de cele ale concurenței
• Consolidează identitatea de brand prin design și elemente vizuale distinctive

Informare și comunicare

• Transmite informații esențiale despre produs (ingrediente, instrucțiuni, valoare nutritivă)
• Comunică beneficiile și avantajele produsului
• Oferă informații obligatorii conform reglementărilor legale

Atragere și persuasiune

• Captează atenția consumatorului la raft
• Stimulează decizia de cumpărare prin design atractiv
• Transmite valoarea și calitatea produsului

Păstrare a identității produsului

• Menține coerența vizuală a liniei de produse
• Facilitează recunoașterea brandului de către consumatori fideli
• Creează asocieri emoționale pozitive cu marca

În condiţiile economiei de piaţă, ambalarea a devenit un instrument de marketing foarte eficient. Ambalajul modern nu se mai limitează doar la protejarea produsului, ci constituie un mijloc de comunicare între produs şi client, devenind un element strategic al întreprinderii pentru comercializarea produselor proprii. Pentru a îndeplini acest rol de intermediar, ambalajul trebuie să asigure o informare cât mai completă asupra produsului respectiv, contribuind la creşterea sentimentului de încredere în calitatea oferită de producător. Un ambalaj estetic şi care este purtătorul unor informaţii utile despre produs (caracteristici, mod de utilizare, termen de valabilitate etc.) atrage atenţia cumpărătorilor şi favorizează luarea deciziei de cumpărare.

În condiţiile comercializării prin autoservire, ambalajul individual (de prezentare), specific celor mai multe produse alimentare, este expus pe rafturi şi gondole preluând arta vânzătorului ("vânzator mut") şi acţionând ca factor psihologic asupra cumpărătorilor potenţiali prin stimularea vânzărilor către aceştia. Aşa cum se spune că "haina face pe om" şi ambalajul contribuie la formarea primei impresii despre produs, transformându-se într-un suport al publicităţii la locul de vânzare. Mai mult, există destul de multe persoane, care, atunci când achiziţionează un produs au în vedere şi posibila reutilizare a ambalajului, deci un dublu beneficiu pentru aceeaşi sumă de bani.

Pentru îndeplinirea funcţiei de promovare a produselor şi implicit de creştere a volumului vânzărilor, ambalajul trebuie să îndeplinească anumite condiţii, precum:

• să atragă atenţia cumpărătorului potenţial care trebuie să identifice în mod clar şi spontan produsul şi marca;
• să fie uşor de recunoscut prin formă, grafism, culoare, vizibilitate, lizibilitate sugerând o idee precisă despre produs; s-a demonstrat că, în momentul vizualizării produsului, cumpărătorul sesizează mai întâi culoarea, apoi desenul şi marca;
• în cazul mărfurilor alimentare, culoarea ambalajului, este bine să fie asociată cu anumite caracteristici ale produsului; grafica trebuie să fie simplă, expresivă, compatibilă cu produsul reprezentat punând în valoare unele elemente utile precum: denumirea produsului, modalităţi de utilizare, marca fabricantului etc;
• forma ambalajului trebuie să ţină cont şi de modul de utilizare (consum) al produselor, condiţiile de păstrare, modul de recuperare al ambalajului;
• să permită situarea produsului în grupa de referinţă căreia îi aparţine (produs alimentar) cât şi în universul specific mărcii al cărei purtător este;
• schimbarea ambalajului trebuie să contribuie la creşterea încrederii clienţilor tradiţionali, atrăgând totodată noi consumatori;
• să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, pentru a fi uşor deosebit de celelalte produse similare;
• să existe o perfectă concordanţă între ceea ce prezintă şi ceea ce conţine, pentru a nu induce în eroare cumpărătorul;
• să nu creeze impresia unei cantităţi mai mari la cumpărare;
• să fie purtător clar al mărcii, etichetelor, textelor explicative, preţului şi imaginii produsului pentru a realiza o bună şi facilă comunicare cu potenţialul cumpărător;
• să fie adaptat vânzării de masă, în cazul produselor oferite prin servire liberă;
• cantitatea ambalată este bine să fie dozată în funcţie de periodicitatea consumului (porţii zilnice, săptămânale sau lunare) şi numărul persoanelor (cantitate consumabilă de către o persoană sau de către o familie);
• să faciliteze transportul;
• să fie comod de utilizat (de ex: sistem de deschidere, eventual şi reînchidere simplu, să aibă un coeficient de greutate corespunzător );
• să rămână în stare funcţională (bun container pentru alte produse) sau să fie uşor de pliat, sau reciclat ecologic după utilizare.

Funcții de utilizare

Comoditate și ergonomie

• Ușurință în deschidere și închidere
• Design ergonomic adaptat utilizatorului
• Dozare și porționare a produsului

Reutilizare sau reciclare

• Posibilitatea de reutilizare după consumul produsului
• Design care facilitează reciclarea
• Informații despre modalitățile de eliminare responsabilă

Prelungirea duratei de viață

• Sisteme de reînchidere pentru păstrarea prospețimii
• Dozatoare pentru utilizare controlată
• Indicatori de prospețime sau de deschidere anterioară

Funcții Ecologice

Reducerea impactului de mediu

• Design optimizat pentru utilizarea minimă de materiale
• Utilizarea materialelor biodegradabile sau compostabile
• Minimizarea amprentei de carbon în producție și transport

Facilitarea reciclării

• Design care permite separarea ușoară a materialelor
• Marcaje clare pentru identificarea materialelor reciclabile
• Utilizarea materialelor mono-material pentru reciclare simplificată

Educație rcologică

• Informații despre impactul ecologic al ambalajului
• Instrucțiuni pentru reciclarea sau reutilizarea corectă
• Promovarea comportamentelor sustenabile

Tendințe actuale în domeniul ambalajelor

Sustenabilitate și eco-design

Industria ambalajelor se îndreaptă tot mai mult către soluții sustenabile, cu accent pe:

• Reducerea cantității de material utilizat (light-weighting)
• Utilizarea materialelor reciclate sau regenerabile
• Design circular care facilitează reciclarea sau reutilizarea

Tehnologie și inovație

Tehnologiile moderne transformă funcționalitatea ambalajelor prin:

• Ambalaje inteligente cu senzori de prospețime sau indicatori de temperatură
• Coduri QR și realitate augmentată pentru informații suplimentare
• Materiale active care prelungesc durata de viață a produselor

Personalizare și experiență

Ambalajele devin tot mai personalizate pentru a îmbunătăți experiența consumatorului:

• Design adaptat preferințelor individuale
• Ambalaje interactive care angajează consumatorul
• Storytelling și experiențe imersive prin intermediul ambalajului

Ambalajele reprezintă mult mai mult decât simple containere pentru produse - sunt sisteme complexe care îndeplinesc multiple funcții esențiale în lanțul valoric. De la protecția fizică și prelungirea duratei de viață a produselor până la comunicarea de marketing și facilitarea utilizării, ambalajele moderne sunt proiectate pentru a răspunde unor cerințe tot mai diverse.

În contextul actual, cu accent crescut pe sustenabilitate și experiența consumatorului, industria ambalajelor evoluează rapid, căutând să echilibreze funcționalitatea, impactul ecologic și atractivitatea comercială. Înțelegerea aprofundată a definițiilor, clasificărilor și funcțiilor ambalajelor este esențială pentru dezvoltarea unor soluții inovatoare care să răspundă atât nevoilor comerciale, cât și celor de mediu.

Pentru profesioniștii din industrie, studenți sau cercetători, acest domeniu oferă oportunități continue de inovare și optimizare, în căutarea ambalajului perfect care să îndeplinească toate funcțiile necesare cu un impact minim asupra mediului.