Screening-ul

Atât diabetul zaharat de tip I, cât și cel de tip II au o perioadă preclinică relativ lungă, asimptom atică, ceea ce reprezintă premiza majoră pentru justificarea screening-ului. Dacă pentru diabetul zaharat de tip 1, odată instalată hiperglicemia devine repede simptomatică și stabilirea diagnosticului este practic asigurată, apoi în tipul II de diabet un procent mare de pacienți sunt hiperglicemici asimptomatici (sau cu manifestări minore, atipice), fiind depistați fie tardiv, fie niciodată.

Obiectivul general al screening-ului este identificarea persoanelor, din care cauză se aplică măsurile de profilaxie primară, secundară și/sau terțiară.

Diabetul zaharat prezintă un grup de boli metabolice caracterizat prin hiperglicemie cronică ca urmare a defectelor în secreția și/sau acțiunea insulinei. Acestea sunt însoțite de modificări în metabolismul lipidic și proteic, ceea ce pe termen lung induce complicații cronice cu lezarea unor organe importante: inima, ochi, rinichi și nervi.

Metabolismul glucidic

E cunoscut faptul că glucoza este principala și aproape unica substanță nutritivă pentru țesuturile insulinoindependente. Astfel, creierul cu masa de 1400 g și intensitatea circuitului sanguin de 60 ml/100 g de masă consumă pe minut 80 mg glucoză, adică circa 115 g în 24 ore. Ficatul, sediul principal de sinteză al glucozei (numai o parte neconsiderabilă de glucoză se formează în rinichi și mușchi), este capabil să genereze această substanță cu viteza de 130 mg/min.

In ţările exsovietice este cunoscută sub denumirea de guşă difuză toxică (GDT), iar în occident ca hipertiroidie sau boala Graves. Hipertiroidia este însă o noţiune vastă care include de la cele mai uşoare forme de creştere a funcţiei tiroidiene, cum ar fi haşitoxicoza, până la cea mai gravă afectare a funcţiei tiroidei - boala Graves.

Page 1 of 4

Back to Top