Contabilitea în comerţ

Spre deosebire de UCR în UCA evidenţa mărfurilor poate fi ţinută şi la preţ de vânzare cu amănuntul cu sau fără evidenţierea TVA cuprinsă în preţul de vânzare. În acest caz apare necesitatea folosirii conturilor contabilităţii de gestiune 821 „Adaos comercial” şi de exemplu pentru reflectarea taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în preţul de vânzare, funcţia contului 825 „TVA inclusă în preţul de vânzare”.

Evaluarea contabilă presupune utilizarea ca elemente de calcul a costului, preţului şi/sau tarifului. Preţul este expresia monetară a valorii unei tranzacţii între unitatea comercială şi o persoană terţă. În funcţie de destinaţia stocurilor şi serviciilor distingem următoarele categorii de preţuri:

Dacă privim evaluarea mărfurilor prin prisma doar a celor două momente caracterizate prin repetabilitate, aprovizionare şi vânzare, putem identifica următoarele tipuri de preţuri:

Sistemul de dări de seamă cuprinde :

1. Raportul de gestiune
2. Raportul privind mişcarea ambalajului

Ambele documente se întocmesc la date anumite stabilite de contabilitate (o zi , 5 , 7 , 10) în baza documentelor justificative privind intrările de mărfuri şi ambalaje (factura fiscală , act de achiziţie , bonuri mişcare internă , act de inventariere , act de abatere ) şi ieşirea de mărfuri şi ambalaje .

În abordarea metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor de mărfuri trebuie avut în vedere conceptul de gestiune. În accepţiunea economică, “gestiunea reprezintă totalitatea valorilor (materiale sau băneşti) încredinţate unei persoane, care are obligaţia primirii, păstrării şi eliberării lor, în conformitate cu sarcinile unităţii în care funcţionează şi cu legislaţia economică în vigoare.

Din acest punct de vedere, gestiunea este un compartiment specializat, o subdiviziune a unităţii patrimoniale. Din punct de vedere juridic, “gestiunea reprezintă totalitatea operaţiilor de primire, păstrare şi eliberare a bunurilor materiale sau valorilor băneşti, îndeplinite de angajatul unei organizaţii, în cadrul atribuţiunilor sale de serviciu”.

Fiind o ramură distinctă, alimentaţia publică vizează organizarea preparării alimentelor şi produselor culinare şi de cofetărie-patiserie, precum şi vânzarea acestora populaţiei în vederea consumului, atât imediat (scopul de bază al activităţii), cât şi la domiciliu (activitate de servicii suplimentară).

Prin activitatea sa şi prin locul pe care îl deţine în circuitul economic al bunurilor, alimentaţia publică înglobează şi parcurge cele trei etape bine cunoscute ale circuitului economic: Aprovizionare - Producţie – Desfacere.