Expertiza Merceologica

Expertiza calităţii mărfurilor are ca obiect probleme controversate privind calitatea reală a produselor şi abaterile de la calitatea prescrisă şi contractată a mărfurilor.

Termenul de calitate provine din latinescul “qualitas”, cu semnificaţia de “fel de a fi”, “atribut”, “caracteristică”, “proprietate”. Fiind o noţiune foarte larg utilizată, în multe domenii, există mai multe moduri de definire a calităţii, funcţie de domeniul la care se referă cel ce face definirea respectivă. Chiar şi în cazul mai restrins al produselor şi serviciilor, există mai multe orientări în privinţa definirii calităţii.

Marfa, ca rezultat al activităţii umane, are efect asupra mediului cel puţin în două ipostaze, ca produs al unei tehnologii care este mai mult sau mai puţin poluantă şi ca obiect al consumului/utilizării, proces în cursul căruia iau naştetre agenţi mai mult sau mai puţin poluanţi.

De asemenea, circuitul tehnic al produsului de la producător la consumator creează un contact marfă – factori de mediu, o relaţie în ambele sensuri, marfa fiind afectată de factorii de mediu şi mediul, la rândul lui, fiind afectat de marfă.

Calitatea nu poate fi asigurată numai prin verificare. Ori cât de strictă, verificarea conduce numai la separarea produselor bune de cele care nu îndeplinesc condiţiile de calitate. Controlul în sine al loturilor de produse nu îmbunătăţeşte calitatea unui produs, cu atât mai mult cu cât deficienţele care se depistează se pot datora problemelor din fabricaţie, dar şi lipsurilor din proiectare, aprovizionare, desfacere, transport etc. În realizarea produselor de calitate trebuie implicată deci întreaga organizaţie producătoare.

Definirea expertizei şi locul expertizei calităţii mărfurilor

Relaţiile, uneori conflictuale, dintre partenerii din diverse domenii şi problemele complexe pe care organele judiciare le au de soluţionat obligă partenerii şi în special organele judiciare la consultarea specialiştilor şi la mijloacele de probă oferite de aceştia pentru stabilirea adevărului. Cu alte cuvinte se apelează la expert şi expertiză.

Admiterea şi dispunerea expertizei este atributul organului judiciar pentru expertiza judiciară şi al unui organ administrativ pentru expertiza extrajudiciară. Pentru ca expertiza să fie admisibilă ca mijloc de probă, aceasta trebuie să fie necesară, adică să existe necesitatea consultării unui specialist pentru dovedirea unor împrejurări şi, pe de altă parte, expertiza trebuie să fie concludentă, adică să poată elucida anumite împrejurări care să uşureze soluţionarea corectă a cauzei.

Back to Top