Comert

Personalul ocupat în comerţ deţine o pondere importantă şi în creştere în totalul populaţiei active din ţările cu economie dezvoltată, datorită sporirii masei de bunuri aduse pe piaţă, a ridicării nivelului servirii comerciale şi a schimbării însăşi a locului comerţului în economia naţională.

Eficienţa cu care este cheltuită munca în comerţ, reflectată de numărul de personal folosit, activitatea economică şi cheltuielile efectuate pentru remunerarea muncii, depinde de productivitatea muncii, considerată unul din indicatorii calitativi ai activităţii comerciale.

Rentabilitatea reprezintă criteriul fundamental de apreciere a eficienţei activităţii comerciale, în mărimea ei reflectîndu-se toate raporturile dintre eforturile depuse şi rezultatele obţinute de societăţile comerciale. Tocmai acest conţinut de sinteză motivează abordarea ei în finalul criteriilor de evaluare a eficienţei.

De-a lungul timpului, activitatea de comerţ a cunoscut modificări substanţiale, transformîndu-se în cadrul ultimei etape prezentate mai sus - cea privind societatea de consum - dintr-o simplă intermediere, într-o activitate creatoare de utilităţi, devenind foarte importantă atît pentru producători, cît şi pentru utilizatori.

Problematica referitoare la comerciant, ca agent economic cu rol hotărîtor în cadrul unei economii de piaţă, este deosebit de complexă. În prezenta lucrare, încercăm doar să definim noţiunea de comerciant şi să stabilim sumare schiţe ale restricţiilor, obligaţiilor şi prerogativelor celor care realizează acte de comerţ.

Back to Top