Comert

Problematica referitoare la comerciant, ca agent economic cu rol hotărîtor în cadrul unei economii de piaţă, este deosebit de complexă. În prezenta lucrare, încercăm doar să definim noţiunea de comerciant şi să stabilim sumare schiţe ale restricţiilor, obligaţiilor şi prerogativelor celor care realizează acte de comerţ.

Analiza problematicii distribuţiei mărfurilor tratată în primul capitol al prezentei lucrări a scos în evidenţă faptul că produsele, în cadrul fuxului de la producător către consumator, trec doar în anumite împrejurări, în mod direct, din sfera producţiei în veriga comercială cu amănuntul.

O mare parte dintre bunurile destinate consumului final sau intermediar parcurg în prealabil şi o verigă aparţinînd comerţului cu ridicata, căreia îi revine un rol important atît în circulaţia mărfurilor, cît şi în realizarea producţiei şi în satisfacerea nevoilor.

În general, funcţia comerţului cu ridicata constă în asigurarea legăturilor dintre producători şi comercianţii cu amănuntul, grosiştii avînd faţă de detailişti cam acelaşi rol pe care detailiştii îl au faţă de consumatori.

Structurarea activităţii comerciale cu ridicata este greu de realizat datorită aspectelor eterogene ce caracterizează domeniul respectiv: varietatea produselor care se tranzacţionează, pieţele pe care sunt vîndute mărfurile precum şi metodele de operare foarte diferite.

În analiză, specialiştii americani, de exemplu, pornesc de la faptul că în cadrul procesului de distribuţie comercianţii cu ridicata dezvoltă relaţii atît cu producătorii cît şi cu detailiştii şi îşi adaptează activităţile diferitelor nevoi ale acestora.

Antrenat într-un proces de distribuire care, în mod progresiv, aşa cum s-a mai arătat, a devenit un sector economic foarte dinamic, comerţul cu ridicata a cunoscut şi va cunoaşte în continuare multiple transformări, apărînd astfel o serie de trăsături bine conturate cu privire la viitoarea sa evoluţie.