Contabilitate financiara
În afară de conturi curente în valută naţională şi în valută străină întreprinderile mai pot deţine mijloace băneşti în conturi speciale precum cele de acreditiv şi carduri bancare.
Acreditivul este un angajament prin care o bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea clientului său (ordonatorul), efectuează o plată în folosul unui terţ (beneficiarul) la prezentarea de către acesta documentelor ce confirmă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor.
Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a achitării impozitului pe venit în rate la buget pe parcursul anului conform art. 84 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în cazul plăţii prealabile a dividendelor conform art. 80 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar conform art. 82 al Codului Fiscal, a reţinerii impozitelor la sursa de plată conform art. 90 al Codului Fiscal în cazul în care întreprinderea este beneficiarul plăţii, a depăşirii sumei TVA trecută în cont asupra sumei TVA calculate şi ca urmare a supraplăţilor efectuate în buget.
Componenţa investiţiilor, modul de evaluare şi contabilizare a acestora sînt reglementate de S.N.C. 25 “Contabilitatea investiţiilor”, S.N.C. 27 “Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în întreprinderile-fiice” şi S.N.C. 28 “Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate”.
Investiţia reprezintă un activ deţinut de întreprinderea-investitor în scopul ameliorării situaţiei sale financiare prin obţinerea veniturilor (dobînzilor, dividendelor, redevenţelor etc.), majorarea capitalului propriu şi obţinerea altor profituri (în special, ca rezultat al operaţiilor comerciale). (SNC 25, § 8).
Creanţele privind veniturile calculate cuprind datoriile altor întreprinderi faţă de unitatea economică respectivă privind:
- plata de arendă,
- dividendele calculate,
- dobînzile şi redevenţele calculate,
- alte venituri.
La contabilizarea cheltuielilor apar două probleme principale:
- determinarea (evaluarea) cheltuielilor, adică calcularea sumei acestora care urmează să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare;
- constatarea cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care acestea trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare.