Contabilitate financiara
Componenţa investiţiilor, modul de evaluare şi contabilizare a acestora sînt reglementate de S.N.C. 25 “Contabilitatea investiţiilor”, S.N.C. 27 “Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în întreprinderile-fiice” şi S.N.C. 28 “Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate”.
Investiţia reprezintă un activ deţinut de întreprinderea-investitor în scopul ameliorării situaţiei sale financiare prin obţinerea veniturilor (dobînzilor, dividendelor, redevenţelor etc.), majorarea capitalului propriu şi obţinerea altor profituri (în special, ca rezultat al operaţiilor comerciale). (SNC 25, § 8).
Creanţele privind veniturile calculate cuprind datoriile altor întreprinderi faţă de unitatea economică respectivă privind:
- plata de arendă,
- dividendele calculate,
- dobînzile şi redevenţele calculate,
- alte venituri.
La contabilizarea cheltuielilor apar două probleme principale:
- determinarea (evaluarea) cheltuielilor, adică calcularea sumei acestora care urmează să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare;
- constatarea cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care acestea trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare.
Investiţiile în întreprinderile asociate se consideră alocările de mijloace în întreprinderile unde investitorul deţine de la 20% la 50 % din pachetul de acţiuni sau din cotele de participare în capitalul statutar. Evidenţa acestor investiţii se organizează în conformitate cu prevederile S:N.C. 28 „Contabilitate investiţiilor în întreprinderile asociate”.
Evaluarea investiţiilor în întreprinderile asociate poate fi efectuată după două metode:
Ieşirea investiţiilor are loc ca urmare a:
- vînzării, stingerii şi în urma altor ieşiri de titluri de valoare (ajustarea valorii; emiterii pentru a schimba cu investiţiile altor întreprinderi; constatarea lipsurilor în urma inventarierii; transmiterea cu titlu gratuit; pierderea în urma evenimentelor excepţionale etc.);
- rambursării împrumuturilor anterior acordate altor întreprinderi şi închiderea (anularea) contractelor de depozit;
- transferării proprietăţii investiţionale în active pe termen lung.