Contabilitate financiara

Reglementarea normativă a contabilităţii financiare este bazată pe următoarele elemente:

1) Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 care a intrat în vigoare din 1 ianuarie 2008, conform căreia entităţile (persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, instituţiile publice, notarii, avocaţii şi birourile înfiinţate de aceştia, reprezentanţele şi filiale ale întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare) sînt obligate să ţină contabilitatea şi să întocmească rapoartele financiare în modul prevăzut de legea menţionată, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte acte normative în vigoare.

Datoriile faţă de fondatori (acţionari) pot fi grupate în datorii privind:

• dividendele, alte venituri şi plăţi calculate;
• aporturile la capitalul statutar;
• restituirea cotelor sau a unei părţi la lichidarea întreprinderii.

Conform legislaţiei în vigoare, obligaţia de plată a dividendelor apare la data anunţării deciziei privind plata acestora luată de Consiliul observatorilor în cazul plăţii dividendelor intermediare şi Adunarea Generală a Acţionarilor – în cazul plăţii dividendelor anuale.

Componenţa, caracteristica şi clasificarea consumurilor 

Consumurile reprezintă resurse consumate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii de venit. Consumurile sînt nemijlocit legate de procesul de producţie, se includ în costul producţiei fabricate, la sfîrşitul perioadei de gestiune se raportează la producţia finită şi producţia în curs de execuţie şi nu se iau în vedere la determinarea rezultatului financiar.

Componenţa, modul de constatare şi determinare a consumurilor şi cheltuielilor sînt reglementate de S.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”.

Consumurile şi cheltuielile se constată în contabilitate în baza principiilor specializării exerciţiului şi prudenţei.

Pentru evidenţa consumurilor sînt destinate conturile de clasa 8 „Conturi ale contabilităţii de gestiune”, şi anume – 811 „Activităţi de bază”, 812 „Activităţi auxiliare” şi 813 „Consumuri indirecte de producţie”.

După destinaţia sa conturile 811 şi 812 sînt conturi de calculaţie şi au aceeaşi structură (vezi schema 1).

Pentru evidenţa cheltuielilor activităţii operaţionale sînt destinate conturile: 711 „Costul vînzărilor”, 712 „Cheltuieli comerciale”, 713 „Cheltuieli generale şi administrative”, 714 „Alte cheltuieli operaţionale”. Acestea sînt conturi de activ, în debitul lor se reflectă cheltuielile suportate (cu total cumulativ de la începutul anului), iar în credit – trecerea cheltuielilor acumulate la sfîrşitul anului la contul 351 „Rezultat financiar total”. Aceste conturi nu au sold la sfîrşitul anului, deoarece rulajul debitor, la sfîrşitul perioadei de gestiune, este trecut în sumă totală la contul 351 „Rezultat financiar total”.